Un traseu prin Rai – la Mălăiești – partea I

O vară caniculară ce poate fi răcorită doar de umbra pădurilor și adierea vântului dintre munți.

Urmează o poveste minunată cu ceva constatări și concluzii la inceput in descriere și la sfârșit, ințesată de imagini deosebite și destul de puțin text.

Este vorba despre descrierea unui traseu pe care nu l-am mai parcurs de mai bine de 25 de ani, insoțit de părinți și nu puteam la rându-mi să nu-l parcurg impreună cu copii mei, unul de 7 ani iar celălalt de 14, bineințeles insoțiți și de soție.

Așa că am inceput pregătirea :

Stabilirea traseului cu consultarea mai multor hărți de Bucegi, rezervare la Cabana Mălăiești, rucsaci cu apă, mancare, haine, incarcat telefoane și baterii pentru aparatul foto și odihnă că trebuia să plecam devreme.

Am stabilit traseul Gara Bușteni, Cabana Gura Diham, Cabana Poiana Izvoarelor, Cabana Mălăiești, Cabana Diham , Cabana Gura Diham, fiind un mixt de trasee, respectiv Bu 6, Bu 5, Glajerie, Bu 7  …

Așadar, pentru a economisi ceva timp am plecat cu titicarul din Gara Bușteni către Cabana Gura Diham .

Program Titicar la Gara,  incepând cu ora 9.00 din ora in ora până la ora 16.00  Tarif 5 lei / persoană ( copii sub 7 ani cred că nu plătesc ).

Am ajuns in 15 – 20 de minute la Gura Diham , am tras aer in piept și ”La drum !”

Titicarul la plecare din Gara Bușteni

Cabana Gura Diham – Altitudine 987 m. – ora 9.40

Pe traseu, intâmpinați de zeci de purceluși … domestici 🙂

Bifurcatie trasee spre Poiana Izvoarelor sau Cabana Diham , noi ne-am dus spre Poiana Izvoarelor , indicatorul arata 1 – 1,5 h

După 1,5 ore de traseu am ajuns la …

Cabana Poiana Izvoarelor – Altitudine 1455 m. – Părea pustiu, niciun coș fumegând, nici țipenie de om, nimic, așa că am urmat mai departe traseul spre Cabana Mălăiești – Banda roșie intâlnește după 10 minute de mers triunghiul roșu

Și am ajuns la bifurcația cu Malăieștiul, Poiana Coștilei sau Diham. Noi vom urma triunghiul roșu.

Există o mare problemă, aceea a timpilor puși pe marcaje, remarcați aici că in principiu ar trebui să ajungem in 2 ore la Mălăiești. Acum este ora 12,30, că ne-am oprit puțin prin Poiana Izvoarelor pentru fotografii, un pic de tras sufletul, apă, mâncare.

Și incepe să apară mii de clopoței pe măsuraă ce inaintăm spre Pichetul Roșu

 

Cu câteva minute inainte de Pichetul Roșu

Valea Bucșoiului

Pe partea dreaptă Postavaru

La Prepeleac

Crucea din Țigănești – deasupra Cabanei Mălăiești

Și se pare că este ultima coborâre spre Cabană

Acest pod rezistă la mai mult de 100 kg, nu mai am atât 🙂 ci vreo 10 mai puțin …

Victorie !!!

Bucșoiu in spate

 

Este ora 16.30 , deci 2 ore mai mult decât pe indicator, oare de ce ?

Ar trebui să se pună problema marcării traseelor turistice cu niște timpi medii, pentru persoane care vor să facă DRUMEȚIE nu MARATON, să poată să-și calculeze bine timpul, să admire, să respire să privească să facă fotografii să se odihnească … Nu credeți ?

Incă o chestie interesantă … De la Poiana Izvoarelor până la Mălăiești n-am intâlnit nicimăcar un PET sau altceva disgrațios .

Urmează Partea a II – Mâlăiești – Diham, cu niște imagini …

 

 

___Vizualizari 5810