După ploile ultimei săptămâni și câteva raze de soare pădurea se umple de ciuperci. Unele dintre ele cu aspect infricoșător altele dau senzația de fragilitate, unele placute la vedere altele nu.
Puțin stiu că in padurile de brad și foioase din Bucegi și Baiu, foarte puține ciuperci sunt otrăvitoare, majoritatea lor sunt adevărate delicii culinare care dacă ar sta cineva să le observe potențialul … dar o las pe altă dată.
Până acum ceva timp știam cam 4-5 specii de ciuperci, de toamnă pe care le culegeam, ghebe de brad și fag, roșiori, vineciori, creasta cocoșului și bășinica porcului. Cam atât.
Acum insă am mai descoperit vreo câteva specii, unele dintre ele destul de rare găsindu-se doar in anumite locuri, alte care apar tot timpul peste tot.
Familia HYDNACEAE – Buretele țepos, sau spinos.
Destul de rar intâlnit in locuri insorite pe marginea firelor de apă sau lăngă mlaștini.
Pălăria are in jur de 5 – 15 centimetri, de culoare galben-albicioasă sau alb roze, sferică, semisferică și apoi intinsă, are margine ondulată, netedă și cărnoasă. Partea inferioară a pălăriei prezintă niște dinți, alb-galben-roze, de aceeași culoare cu pălăria, aceștia fiind fragili și ușor separabili.
Carnea este alb-gălbuie, tare și casantă, cu miros plăcut și gust dulce .
Grupurile de recoltare ( un grup) variază intre 3,5 – 8 kg
Se pune la murat cu 1/3 oțet , usturoi și condimente.
Din aceste pâlării ies niște snitzele deosebite insă numai după ce se scurg foarte bine deoarece țepii absorb foarte multă apa.
Familia BOLETACEE – Hrib, mânătarcă, pâinea pădurii.
Este intâlnită primăvare, vara și toamna, pe sol izolat sau in grupuri, in paduri de foioase și conifere de obicei in luminișuri.
De cele mai multe ori aceste ciuperci sunt evitate din cauza aspectului si zicalei ” dacă iși schimbă culoarea după ce o rupi este otrăvitoare”. Ei bine este una dintre cele mai bune ciuperci, comestibilă și care se poate prepara in foarte multe feluri. Totodată poate fi consumată și crudă avănmd un gust și o consistență deosebită.
Pălăria are un diametru de 10 – 25 centimetri, brun deschisă sau brun cenușiu, este bombată, sferică la inceput iar in cele din urmă intinsă. Pe timp umed este vâscoasă in rest este mată și foarte cărnoasă.
Tuburile sporifere sunt simple, alb-galbene apoi verzui. Piciorul este gros de 4 – 8 centimetri ajungând la o inălțime de 10 – 15 centimetri.
Carnea mânătărcii este albă, apoi gălbuie și se albăstrește la aer; are culoarea roșie sub cuticulă fiind fibroasă și tare.
După fierbere carnea ciupercii are consistență rinichiului crud de porc .
Moduri de preparare:
Tocană , ciulama, murate.
Familia CLAVARIACEE – Creasta cocoșului, crețișări, opinci, barba caprei, etc.
Toate speciile sunt comestibile ( in Arealulu Bucegilor), foarte bune mai ales in stadiu tânăr. Se pot consuma alaturi de alte specii de ciuperci dar cea mai des intâlnită modalitate de preparare este ”la murat in oțet”
Intâlnite foarte des in grupuri vara și toamna in păduri de foioase și conifere.
Fotografie este pusă pentru a se putea vedea cam cât este de mare in comparație cu un copil de 12 ani 🙂
Grupurile de recoltare ( un grup) variază intre 0,3 – 3 kg
Precum am spus la inceputul articolului – SUNT și ciuperci OTRAVITOARE sau NECOMESTIBILE. Dacă nu le cunoașteți nu vă aventurați. Prin Ziar de Bușteni sunt articole care le prezintă.
Peste câteva zile sau săptămâni ( experiența anului trecut ) vor ieși GHEBELE.
Spor la adunat!
___Vizualizari 2186
