Azi am implinit 41 de ani. Multi ar spune ca i-am implinit de pomana, cred ca as fi partial de acord. Inca mai cred, si am speranta ca in Romania se poate schimba ceva in bine. Da, sunt naiv, cum la fel, ar spune altii. Dar, speranta moare ultima.
Am sa incep cu un citat, al unui fost coleg, care mi-a placut mie foarte mult:
Andrei Negusiu:
“vad ca o tinem intr-una cu atacul ursilor desi noi ii atacam pe ei si nu invers. un urs a mai ranit doi oameni. bine le-a facut pentru ca vorbim de o vanatoare DE URSI! pentru cine? pentru niste idioti de spanioli frustrati ca nu mai pot macelari tauri in public. pentru niciunii dintre cei implicati n-am niciun pic de compasiune pentru ca meritau mult mai mult. dar am o intrebare. pana la urma ursii astia bietii de ei mai sunt sau nu o specie protejata? daca sunt de ce nu-i protejam? daca nu sunt si intr-adevar au ajuns prea multi de ce nu exportam acolo unde au disparut? ca e imposibil sa nu gasim doritori si in plus poate am face si niste bani pe care sa-i folosim apoi pentru monitorizarea si protejarea celorlalti. o fi asa de greu?”
Apoi am sa continui cu ceea ce am citit in presa in zilele acestea, cum ca Rovana Plumb a semnat pentru “recoltarea” conform legii, adica uciderea, a unui numar de 335 de ursi.
Grea semnatura, grea constiinta, daca o ai, evident. Stau si ma intreb, cum poate un singur om, sa isi asume printr-o simpla semnatura viata a 335 de ursi. Si nu reusesc sa imi raspund.
Poate pentru doamna Rovana Plumb, 335 de vieti insemna ceva mai putin decat insemna pentru mine o bere. Atunci e de inteles.
Am spus de la inceput, ZdB nu face politica, iar acest articol nu are nici o legatura cu politica. Nu am specificat nici macar functia doamnei Plumb, nici n-o voi face, dupa cum nici nu cred ca merita una. E simplu, 335 de vieti insemna un MACEL. Asumat de doamna Plumb. O viata e o viata, de nu putem s-o dam nici n-o putem lua. Dar doamna Plumb poate. Si am sa ma opresc aici.
Deci, doamna Plumb, a apasat tragaciul. Sper sa doarma bine si linistita de acum incolo, ca noi nu vom dormi. Daca as vrea sa fiu putin rau, as spune doar, sa-i stea in gat.
Am avut putin timp azi sa meditez la articolul de ieri, cu gandul ca unii m-ar putea acuza ca public in ZdB rafuieli personale. Am ajuns la concluzia, evidenta de altfel, ca ceea ce am scris nu se incadreaza in categoria de rafuieli personale, ci doar in protejarea imaginii unor anumiti ursi, mai mult sau mai putin cunoscuti, dar care N-AU FACUT RAU NICIODATA NIMANUI.
Asa ca, impuscati-ma
___Vizualizari 580
Radu, aceastia sunt romanii … ne place sau ba, realitatea este aceasi. La multi ani! Salut initiativa ta!
Multumesc sis 🙂 pup 🙂
Da, ai dreptate, dar asta nu insemna ca trebuie sa deschidem gura, desi, vorba aia, cainii latra, ursul trece…. Tu stii ca eu am o relatie mai speciala cu ursii si bolovanii 🙂