Si a doua zi continui traseul ușor spre Poiana Coștilei. Ziua de vineri părea frumoasă așa că am pus câteva sandwich-uri in rucsac, am luat câteva sacoșe pentru eventuale ciuperci și la drum. In Poiana Coștilei n-am mai fost de 12 ani. Imi aduceam aminte de flora minunată de măreția