Mai DEFRIȘĂM și noi ceva ?

Când este vorba de dezvoltare locală nu te poți ”pune” impotriva vântului, doar dacă ai ceva care să te apere sau ai ceva de apărat și atunci nu mai contează dacă te udă vântul 🙂 .

Dacă se apucă cineva să-mi spună că este important să se construiescă ceva pentru binele alor mei, dar pe bune nu cu indicatori fantasmagorici, atunci da il susțin, așa cum am susținut spre exemplu ”reabilitarea” nu neapărat ASFALTAREA a ceeace ar fi insemnat DJ 713 de la Piatra Arsă la Babele pentru trafic redus cu JEEP-uri.

Am susținut și atunci și acum că aceste drumuri sunt NECESARE pentru turism, cunoaștere, venituri pentru jeep-istii locali etc, bineințeles cu un regulament, cu supravegherea celor abilitati, create broșuri de informare cu zonele protejate, cu ce mai poți vedea și când pe aici prin Bucegi dar nu dezvoltat sectorul imobiliar.

Nu sunt impotriva construcțiilor in PNB, sau mai bine spus impotriva constructiilor strict necesare sau generatoare de ”venituri ecologice”, bine incadrate in peisaj, bine impletite cu tradiția montană, etc dar dacă nu sunt strict necesare și nu aduc nicio plus valoare zonei ci doar pentru buzunare sparte, atunci mă opun.

Acum vreo câțiva ani au existat discuții intense despre dezvoltarea durabilă a orașului Bușteni prin dezvoltarea și extinderea  Domeniului Schiabil spre Valea Albă, Caminul Alpin, Poiana Coștilei și Valea Cerbului cu reprezentanții PNB care tocmai iși reinoiau Planul de Management și realizau, bineințeles fără să intrebe pe nimeni, zonarea PNB.

Astfel, la un moment dat, cu greu s-au introdus in zona de dezvoltare durabilă vro 225 de hectare de pădure cu scopul dezvoltării turistice pentru sporturi de iarnă, insă toate proiectele de pârtii au fost ”ciuntite” de către PNB, nemaifiind viabile ba din cauză că erau prea scurte, ba că treceau prin pante inverse ( in aceeași directie cu telescaunul 🙂 ) ba că treceau prin zone strictă de protecție ba că diverse. Oricum ar fi fost acele zone de dezvoltare durabilă, in care se poate construi pentru turism au rămas, insă numai dacă se realizează studii de impact asupra mediului pentru zonele ce vor fi afectate și studiu de biodiversitate.

Si uite așa am aflat și eu cam ce există protejat in zona Kalinderu, Valea Albă, Valea Cerbului și puteți avea și dvs. ocazia acum să vedeți cam ce a dispărut la ultimele defrișări pentru a se construi pârtii, fun-parkuri, parcări, case de vacanță și hanuri turistice 🙂 .

Toate speciile menţionale in tabel sunt protejate prin Convenţia de la Berna, 40 dintre acestea fiind incluse pe anexa nr. 2 ca specii strict protejate. De asemenea 8 dintre acestea sunt incluse pe anexa 1 a Directivei Păsări (Directiva Consiluilui Europei 79/409 EEC) şi fac obiectul masurilor de conservare speciale privind habitatul iar 30 dintre specii sunt incluse pe anexele Ordonanţei de Guvern nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, ordonanţă ce are în vederile prevederile Directivei Păsări şi a Directivei Habitate.

Pe parcursul studiului în zona Kalinderu, Buşteni, au fost observate un număr de 24 de specii, dintre care Dryocopus martinus şi Ciconia nigra sunt incluse pe anexa I a Directivei Păsări. Ciconia nigra a fost observată planând deasupra ariei studiate, fiind semnalată şi în literatura (Paspaleva Maria, Tălpeanu Matei, 1978).

La altituini cuprinse între 1350m şi 1450m, s-a observat prezenţa chiţcanului alpin (Sorex alpinus) pe lângă alte 2 specii de insectivore şi 6 de rozătoare. Acestă specie este protejată prin Convenţia de la Berna (anexa 3) şi declarată specie de interes naţional ce necesită protecţie strictă prin OG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (anexa 4B). Pârşii devin foarte rari la acesată altitudine, prezenţa lor fiind legată de cea a pădurilor de foioase. Muscardinus avellanarius este specie de interes comunitar ce necesită protecţie strictă (Directiva Habitate, anexa 4), fiind vulnerabil la fragmentările de habitat datorate în principal defrişărilor. De asemenea, scade frecvenţa şoarecelui scurmător de pădure (Clethrionomys glareolus).

Deoarece mamiferele mari (atât ierbivorele cât şi prădătoarele) ca şi păsările, au capacitate mare de deplasare (20-50km/zi) şi folosesc în scopuri diferite desişurile pădurii faţă de poieni sau păşuni, sunt intens agresate de prezenţa omului chiar prin simpla sa prezenţă în zonele sau pe traseele lor de hrănire sau de adăpare; ca urmare, ele sunt nevoite să-şi modifice aceste trasee, să intre în concurenţă pentru spaţiul vital cu alţi indivizi din aceeaşi specie sau din speciile cu care sunt în competiţie trofică.

Efectivele speciilor de vânat stabil, nerăpitor pe întreg fond forestier

în perioada 1987-2005

Specia	Nume popular	1987-1996 nr.ind	2004 nr.ind	2005 nr.ind
Mamifere
Cervus elephas L (m+f)	Cerb comun	325		38
Capreolus capreolus (m+f)	Căprior	219		68
Rupicapra rupicapra L (m+f)	Capra neagră	901		31
Sus scrofa L. (m+f)	Mistreţ	167	8	16
Lepus europaeus Pall. (m+f)	Iepure	235
Păsări
Tetrao urogalus (m+f)	Cocosul de munte	140	4

m = mascul; f = femelă

Efectivele speciilor de vânat stabil, răpitor pe întreg fond forestier

în perioada 1987-2005.

În zona analizată s-au înregistrat trasee şi locuri de adăpost pentru urs porc mistreţ şi căprior. Aceste specii, mai ales cele prădătoare, vor fi incomodate, nu numai de lucrările de extindere a pârtiei şi construire a parcarii şi a parcului de aventură cât şi de funcţionarea acestora; ele se vor deplasa din zonele unde aveau adăpostul, pentru că acestea vor fi ameninţate, iar pentru hrană, s-ar putea să ajungă mai aproape de populaţia oraşului Buşteni, unde oferta trofică înlocuieşte ceea ce au pierdut în siturile ce vor fi utilizate pentru investiţie. Celelalte specii din fondul de vânătoare, cu efective reduse, vor fi mai mult afectate, întru-cât suportă mult mai greu apropierea habitatelor perturbate de om şi dispariţia a 1-2 exemplare înseamnă dispariţia întregii populaţii. Speciile de vânat ierbivor din fondul de vânătoare prezentate sunt afectate în mod diferit; capra neagra care nu vizitează aceste locuri, ar putea apare la limita de plecare având în vedere imediata apropiere a abruptului de pe Caraiman şi Coştila, deci poate fi afectată. Căpriorul şi cerbul care preferă habitatele de pădure din zona văilor Albă şi Coştilei, mai liniştite şi mai bogate în iarbă şi lăstari tineri de arbori şi arbuşti; vor fi nevoite să se concentreze pe restul suprafeţei, evitând întreaga zonă cu investiţiile propuse.

În lista faunistică a amfibienilor şi reptilelor din munţii Bucegi sunt cuprinse 5 specii de amfibieni şi 5 reptile. În prezent, populaţiile acestor animale sunt subdimensionate atât în ţara noastră cât şi în spaţiul european, multe specii fiind ocrotite. Habitatele unde aceste specii se găsesc sunt situate la altitudini mai scăzute, datorită faptului ca ele au sânge rece, iar temperatura mai redusă a mediului montan limitează răspândirea lor. Numărul lor creşte în etajul fagului şi amestecurilor fag cu brad.

Dintre speciile semnalate în aceste zone ale munţilor Bucegi, Triturus vulgaris, Bombina variegata şi Bufo bufo sunt specii ocrotite atât în ţara noastră cât şi la nivel european, ele necesitând arii speciale de conservare, fiind cuprinse în lista din Anexa III din legea 462/2001 a ariilor protejate din Romania. Speciile de amfibieni care habitează în general în aceste zone montane sunt: Salamandra salamandra (salamandra), Triturus alpestris (triton de munte), Triturus montandoni (triton carpatic), Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burtă galbenă), Bufo bufo (broasca râioasă brună), Rana temporaria (broasca roşie de munte). Majoritatea speciilor sunt legate mai mult de un anumit etaj de vegetaţie, cu excepţia lui Triturus alpestris care este o specie euritopă (peste tot) şi frecventează nu numai etajele forestiere dar şi pajiştile şi tufişurile subalpine şi alpine.

În ecosistemele studiate au fost identificate următoarele specii: Salamandra salamandra (salamandră), Triturus cristatus (tritonul cu creastă), Triturus montandoni (tritonul carpatic), Bombina variegata (buhai de baltă cu burtă roşie), Bufo bufo (broasca rîioasă brună), Rana temporaria (broasca roşie de munte).

Conform Directivei Habitate 92/43/EEC, speciile Triturus cristatus şi Bombina variegata sunt considerate specii strict protejate, a căror conservare necesită stabilirea unor arii protejate; exploatarea speciei Rana temporaria necesită măsuri manageriale.

Conform Convenţiei de la Berna, următoarele specii sunt strict protejate: Triturus cristatus, Triturus montandoni, Bombina variegata, iar restul speciilor sunt protejate: Salamandra salamandra, Bufo bufo, Rana temporaria.

Statutul speciilor de amfibieni indentificate în raport cu criteriile de evaluare propuse de IUCN este:

Salamandra salamandra – specie rară, vulnerabilă.

Triturus cristatus – specie rară, vulnerabilă.

Triturus montandoni – specie rară.

Bombina variegata – specie comună, nepericlitată.

Bufo bufo – specie rară, vulnerabilă.

Rana temporaria – specie rară, vulnerabilă.

Conform O.U nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, speciile de amfibieni se împart în:

• speciii a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare sunt: Triturus cristatus şi Triturus montandoni,

• specii de interes comunitar: Triturus cristatus şi Triturus montandoni,

• specii de interes naţional: Salamandra salamandra, Bufo bufo şi Rana temporaria,

• specii de interes comunitar: Rana temporaria.

Poziţia speciilor de amfibieni în vîrful piramidei trofice asigură întregii reţelei trofice un echilibru. Dereglarea sau dispariţia unei verigi a acestei reţele, determină apariţia dezechilibrului ecologic al ecosistemului. Pentru a asigura o conservare corespunzătoare a acestor specii este necesară păstratea habitatelor.

Frumos este ca in toate studiile de impact de mediu de după 2010 apar urmatoarele fraze sau completări :

• Având în vedere faptul că nu toate speciile de păsări menţionale în zonă sunt protejate prin Convenţia de la Berna (40 dintre ele sunt incluse pe anexa nr. 2 ca specii strict protejate, 8 dintre acestea sunt incluse pe anexa 1 a Directivei Păsări-Directiva Consiluilui Europei 79/409 EEC) şi fac obiectul masurilor de conservare speciale privind habitatul, iar 30 dintre specii sunt incluse pe anexele Ordonanţei de Guvern nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, ordonanţă ce are în vederile prevederile Directivei Păsări şi a Directivei Habitate ; nu se impune pe viitor limitarea investiţiilor în zona Caraiman-Coştila-Valea Albă-Valea Cerbului. Derularea investiţiilor nu va determina diminuarea habitatelor acestor specii de păsări.
• Speciile vulnerabile: Muscardinus avellanarius Clethrionomys glareolus şi Glis glis nu vor disparea sau nu se vor diminua si nu va duce la avantajarea speciilor oportuniste, cum sunt Microtus arvalis ce prezintă în condiţii favorabile explozii demografice de genul invaziilor (4-5 generaţii de pui în acelaşi an). De aceea este important de menţinut constant raportul între specii şi o diversitate crescută a speciilor din zonă.

• Aria aflată în studiu a fost declarată sit de importanţă comunitară prin Ordinul 1964/2007, cod ROSCI0013.

Ar fi interesant de analizat ce se va intâmpla după ce se defrișează cele 225 de hectare in scopul ”dezvoltarii turistice locale” ! Va mai exista turism sau deșert ?

Sursa: STUDIU DE BIODIVERSITATE – 2008  🙂

Ce nu ințeleg eu din toată ”dezvoltarea”:  In loc să-ți faci vilă cu piscină cu PRIVIRE LA BUCEGI, toți, dar toți ghiolbanii iși fac case cu spatele la pădure și la Bucegi. De ce ?

___Vizualizari 1329