Acum ceva timp am petrecut cateva ore de neuitat alaturi de un prieten si copii. Am avut ocazia să-mi aduc aminte de copilărie si ce citeam in acea perioadă . Făceam in acele momente o comparaţie intre copilarie cu puritatea ei si prezentul cu experienţa căpatată.
Mi-am amintit fragmente din urmatoarea poezie :
“Gândăcelul – De Elena Farago
De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea ! ”
Amintindu-mi finalul ………
L-am eliberat !
Foto realizat de “Un.Bolovan”
___Vizualizari 616
Cristi 🙂 🙂 Cand am citit prima oara poezia, in varianta draft – nepublicata… mi-am amintit si eu de copilarie impreuna cu trei scrieri FOARTE TRISTE: Gandacelul, Fetita cu chibrituri, de Hans Christian Andersen si Catelusul schiop tot de Elena Farago. Trebuie sa recunosc ca tu ai reusit sa dai o tenta pozitiva in articolul publicat 🙂 🙂
Radu,
In copilarie un dascal ne-a citit poezia Gandacelul. Pe toti la sfarsit ne-a pufnit plansul si cred ca atunci sau de atunci n-am facut rau niciunei fapturi oricat de mica era sau este pentru ca am inteles ca din necunostinta sau curiozitate sau alte sentimente poti face rau fara sa vrei. Erai acolo si sti ca puteam sa-l strivesc in orice moment. N-am facut-o , pentru ca puteam intr-adevar sa-l strivesc , i-am dat drumul si am spus ” Dute-n pace ” ! si asta , pentru ca mai subtil de atat nu pot fi .
Cristi stiu 🙂 te stiu cum esti, iar acolo erai GULIVER 🙂 la cati s-au suit pe tine…. 🙂 🙂 Erai in universul lor 🙂 Iar Cristina si Alex sunt la fel ca tine 🙂