Pentru prieteni si prietene, dar mai ales pentru dușmani un sincer: Vă iubesc !
Nu prea sunt din cale afară de bisericos, ba chiar am câteva articole un pic mai altfel cu privire la ”casa Domnului” din Palanca sau de la Peștera. Dealungul timpului am spus că eu cred in Dumnezeu nu neapărat din cauza ”propovăduitorilor” Săi, iar la Biserică ajung de Paște, la nunți, botezuri sau inmormăntări, ca fiecare … iar biserica mea este Biserica Domnească pentru că acolo am fost botezat, m-am insurat, mi-am botezat copii etc, nu la altele.
In timpul Alegerilor apăruse o stire cum că de-acum incolo va fi obligatoriu acceptul scris al părinților pentru ca odraslele lor ( noastre) să facă Religie in scoli. Până acum era invers, dacă nu doreai ca odrasla-ți iubită să asculte despre invățături religioase, atunci te duceai frumos la școală și ”scriai” că ori ești de altă religie, ori că ești ateu.
Astfel Religia va dispare din școli pentru că ”noi” suntem comozi sau nu vom avea timp să mergem să ne dăm acceptul iar școlile nu vor putea să prevadă ore de Religie chiar și opționale. E bine așa!
Mă intreb eu acum ca orice ”băiat”, oare de ce nu este obligatoriu să faci cerere scrisă la Guvern că vrei zile libere cât cuprinde , pe fond religios, ortodox ? Asta așa, ca să ne dăm seama că poate exista cineva care să se adreseze Justiției ca și in cazul Religiei și să ceară același lucru 🙂 . Ce ar fi dacă pentru libere prin lege pentru sărbatori religioase ( 5 sau 6 ) si prime de Paște, Craciun să trebuiască să vi cu o ștampilă de la BISERICĂ ? Poate că ar ințelege cineva că Biserica este importantă și că ceeace se intâmplă cu noi este și din cauza faptului că suntem niște PROFITORI.
Și acum ”Povestea muzicii lui Dumnezeu”
Inainte de Sfântul Andrei ( zi liberă prin lege, cu toate că a picat duminica ) eram in fața calculatorului. Când lucrez nu prea aud sau văd ce se intâmplă in jurul meu insă de data aceasta televizorul ”urla” , pe TRINITAS, cântece religioase interpretate de un cor, frumos dar prea tare sonorul.
In primă fază am crezut că fiul meu a lăsat televizorul pornit așa ( Trinitas este lângă Disney ca program) și l-am schimbat pe ”Desene animate” așezându-mă din nou la PC.
A durat 30 de secunde și… cineva m-a bătut pe umăr… Fiul meu, cu lacrimi in ochi m-a intrebat :
”Tati, de ce mi-ai oprit muzica lui Dumnezeu pentru că eu o ascultam de dincolo, nu am voie să ascult muzica lui Dumnezeu, ție nu-ți place …??? ”
Nu știu ce simțiți citind rândul de deasupra insă mie mi-a stat inima in loc, m-am ridicat și am schimbat inapoi pe Trinitas lăsându-l să asculte in continuare ( ce-i drept cu sonorul un pic mai jos).
Fiul meu este in clasa pregătitoare, deci mi-e greu să cred că profesorul de Religie l-a ”indoctrinat”, mai ales că nu prea cred că le pune muzică la oră ( una pe săptămână ) ci mai degrabă are har de a preda iar in același timp poate că Dumnezeu care este mereu in noi sau cu noi a reușit să-l lumineze pe ”pitic”, să-i arate o altă cale in afară de Mynele și Cartoon Network.
Așadar, zic și eu , LĂSAȚI-VĂ copii să facă Religie in școli, să asculte Muzica lui Dumnezeu dacă o pot simți, nu le răpiți dreptul la credință din cauza comodității. Eu unul mă voi duce la sfârșitul anului să fac cerere ca ora de Religie să se facă și in clasa intâi a doua, etc.
___Vizualizari 609