Flori in Bucegi – Sit Natura 2000 partea a – II – a

0134 P Arnica montana – Cujda, carul zeilor

0134ArnicaMontana

Crește în regiunile de munte, împodobind pășunile cu florile ei galbene-aurii. Poporul o mai numește podbal de munte, carul-pădurilor, cujdă sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc. Începând cu secolul al VI-lea, a fost utilizată pentru proprietățile sale calmante în America de Nord, Germania și Rusia.[4] Ele conțin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanțe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se folosește sub formă de gargară în laringită.

Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporție de 10-20 g la 100 g apă, se utilizează ca pansament, antiseptic și cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile.

0135 P Asperula capitata – Sânziene de munte

0135sanziene de munte

Sanzienele, flori mici, galbene-aurii, cu patru petale aszate in forma de cruce, cu miros dulce-imbatator, asemanator cu cel al fanului proaspat cosit sau al mierii de albine, cresc de la campie pana sus, la munte, la altitudinea de 2.500 de metri.

Se pot vedea in covor galben, [restrict]ca o ploaie de stele, pe coastele insorite, pajisti aride, fanete, poieni, lanuri de grau, margini de padure, drumuri si cai ferate.

In scop terapeutic, se recolteaza doar varfurile inflorite ale tulpinilor, pe toata perioada infloririi, din iunie si pana in septembrie. Desi florile de sanziene au fost folosite ca remediu natural de sute de ani in tratamentul bolilor de ficat, a reumatismului, a bolilor tiroidiene, renale si nervoase, oamenii de stiinta n-au tratat-o, pana acum, cu atentia care poate i s-ar fi cuvenit, de aceea in jurul acestei flori pluteste inca un oarece mister.

Intern, sanzienele se administreaza sub forma de infuzie, macerat, tinctura si pulbere, toate acestea putandu-se prepara in casa. Infuzia se prepara din doua lingurite de planta uscata peste care se toarna o cana de apa fierbinte. Se acopera vasul si se lasa la infuzat doua minute dupa care se strecoara. In caz de nervozitate, epilepsie, isterie, litiaze, impotenta se beau cate doua, trei cani de ceai pe zi. Pentru cancer la limba, laringe, piele si organe genitale se beau cata patru, sase cani de infuzie pe zi.

In caz de afectiuni renale si ale vezicii urinare, nefrite cronice, pielonefrite, insuficienta renala, cancer renal si genital si la bolnavii carora li s-a extirpat un rinichi, se poate bea o infuzie din amestec in parti egale, de sanziene, urzica moarta si splinuta. Sunt recomandate trei, patru cani de ceai pe zi care se bea cu inghitituri mici si rare, pe parcursul a 10, 15 minute.

0136 P Astragalus australis – Unghia găii

0136unghia gaii

Are flori alb-liliachii, se găseşte în areale restrânse exclusiv în Munţii Bucegi, fără să se mai întâlnească în alte zone ale Terrei. In scopuri medicinale se colectează întreaga plantă, cu rădăcini şi păstăi, la începutul fructificării (august-septembrie). Se foloseşte, după uscare, sub formă de decoct pentru eliminarea limbricilor, calmarea durerilor pulmonare sau digestive şi în hernie.

În utilizare externă, unghia găii fiartă în lapte calmează eritemele pielii produse de iritaţii sau arsuri solare, mai ales eritemul fesier al bebeluşilor.

Unghia găii nu a fost îndeajuns cercetată şi valorificată din punct de vedere farmaceutic, rămânând o “Cenşăreasă” a rudei sale asiatice.

0139 P Campanula glomerata  – Clopotei , ciucure

0139Campanula_glomerata

Planta perne robusta, formeaza o tufa compacta de 15-20 cm, deasupra careia infloresc pe tije de 40-60 cm inaltime, florile albastru intens spre purpuriu.

0140 P Cardamine glanduligera  – Breaban, creasta cocoșului

0140breban creasta cocosului

Breabănul este o plantă ierboasă, care se dezvoltă dintr-un rizom orizontal, lung, subţire, solzos. Tulpina scundă (7-25 cm), lipsită de frunze bazale, poartă spre partea superioară trei frunze scurt peţiolate, compuse, dispuse verticilat (la acelaşi nivel al tulpinii). Fiecare frunză, este compusă din trei foliole lanceolate, de culoare verde-intens, neunite la bază.

Foliolele la breaban sunt crenat-serate pe margini, cea din mijloc, purtând la bază o glandulă mică .

0141 P Cardamine pratensis –  Scuipatul cucului, spumeală

0141scuipatul cucului pratensis

Cardamine pratensis este o specie de 10-50 (60) cm înălţime, cu frunzele bazale penate şi dispuse în rozetă Când frunzele bazale intră mai mult timp în contact cu solul umed, de la subţioara lor (locul de inserţie la tulpină) se propagă muguri din care se poate genera o nouă plantă (înmulţire vegetativă).

Florile, la această specie de stupitul cucului, sunt violete, mai rar roz sau albe

0142 P Cardaminopsis neglecta – Frigurele

0142frigurele

Endemism carpatic

0143 P Carduus personata – Ciulinele mare

0143ciulinele mare

0146 P Cerastium arvense ssp. lerchenfeldianum – Cornuț de munte

0146cornut de munte

Are tulpinile culcate la bază, mai sus se curbează și apoi se îndreaptă în sus. Frunzele sunt scurte, ovale, ascuțite. Frunzele au forma de vârf de lance. Florile cresc câte trei-cinci la vârful tulpinii. Ele au formă de clopot alb. Au câte cinci petale albe cu dungi subțiri străvezii. Florile la vârf sunt ușor știrbite și răsfrânte spre exterior.

Perișori mici și deși apar pe partea superioară a tulpinii și pe codițele florilor.

Cornuțul înflorește în iulie și în august. În România se găsește în munții Carpați și Apuseni prin locuri ierboase, pășuni, grohotișuri ierboase.

0147 P Chelidonium majus – Rostopască

0147rostopasca

Cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negis au negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe [/restrict](cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.

0148 P Circaea lutetiana – Fără denumire populară

0148Circaea_lutetiana

0149 P Conioselinum tataricum – Fără denumire populară

0149Conioselinum_tataricum

Crește în Europa de Nord Centrală, de Est și, în Asia. creste in padurile montane, tufărișuri și zonele inundabile. Flori din august până în septembrie. Protejate prin lege

0150 P Corydalis solida-  Brebenel liliachiu

0150brebenel liliachiu

Corydalis solida se asemănă mult cu Corydalis bulbosa, de care se deosebeşte prin foliole frunzelor, care sunt adânc divizate, dar unite la bază şi rotunjite spre vârf . Acest brebenel, are florile roz sau liliachii, tulpinile sale purtând două frunze multiplu divizate

0151 P Crocus vernus ssp. vernus –  Brândușe de munte/pădure

0151brânduse de munte

0152 P Dactylorhiza incarnata  – Orhidee de munte (incarnata)

0152Dactylorhiza_incarnata

Specie de orhidee sălbatică

0153 P Dactylorhiza sambucina – Orhidee galbena, Iris

0153Dactylorhiza sambucina

Specie de orhidee. Genul Dactylorhiza este cel mai bine reprezentat in flora Muntilor Trotusului; dar numeroasele specii sunt destul de greu de determinat din cauza posibilelor hibridari dintre ele.

Numele genului este dat de forma [restrict]rădacinii, asemenea unei maini (dactyl + rhiza). Determinantul speciei (sambucina) provine de la mirosul de soc pe care il emana.

Alte caracteristici: corola este vag trilobata, cu marginea dantelata, iar sepalele sunt erecte, cea mediana fiind orientata spre casca corolei; frunzele sunt fara pete. Culoarea comuna este cea galbenă.

0154 P Dianthus glacialis ssp. gelidus – Gheața roz

0154Dianthus glacialis ssp.gelidus

0155 P Dianthus tenuifolius – Garofița de munte

0155garofita de munte

Garofița de munte are tulpini subțiri care pot avea și 300 mm. Adesea formează tufe. La capătul superior al tulpinii se găsește câte una-patru flori cu diametrul de circa 15-25 mm care are cinci petale în stea de un roșu-purpuriu. Petalele sunt dințate și lățite la vârf, cu perișori. Caliciul este îngust, tubulos, acoperit cu câțiva solzi bruni, ascuțiți la vârf. Garofița de munte înflorește în lunile iunie-iulie.

Frunzele sunt înguste, așezate în perechi; cele de la baza tulpinii sunt mai numeroase și ierboase. În România crește prin locurile ierboase și stâncoase din munții Carpați și Apuseni. Garofița de munte este o plantă endemică pentru Carpați.

0156 P Draba fladnizensis –  Flămânzica (fladnizensis)

0156Draba_fladnizensis

Specie cu nume cunoscut ca flamanzica arctică . Se poate găsi in Alasca, si emisfera nordică.

0160 P Gentiana bulgarica – Limba cucului

0160limba cucului

Limba cucului este o plantă scundă, având o înălțime de până la 150 mm. Tulpina sa este des ramificată. Ramurile au de obicei aproape aceeași înălțime, au flori de culoare albastră-violet care au codițe lungi. Florile au l0—20 mm lungime, cu corola tubuloasă, pe margine având cinci diviziuni. Caliciul are cinci dinți ascuțiți, înguști, ceva mai lungi decât tubul corolei. Frunzele plantei cresc în perechi; cele de la bază sunt rotunjite și au formă de limbă. Frunzele superioare sunt mai ascuțite. Limba cucului înflorește în lunile august septembrie. În România, limba cucului crește prin pășuni, pe brânele din munții Bucegi, Piatra Craiului.

 0161 P Gentiana lutea – Ghințura galbenă

0161ghințura galbenă

Ghințura galbenă este o plantă robustă. Tulpina poate avea și un metru înălțime.

Florile sunt mari și de culoare galbenă. Ele stau în buchete dese la subsuoara perechilor de frunze ca niște coșulețe aflate în partea superioară a tulpinii. Corola are tubul scurt și 5-6 diviziuni lungi. Ghințura galbenă înflorește în lunile iulie-august.

Frunzele verzi-albăstrui sunt mari, eliptice, late, așezate în perechi. Ele au 5-7 nervuri puternice. Este o plantă medicinală: rădăcina sa lungă și foarte groasă este utilizată în farmacie, datorită proprietăților sale digestive și tonice. Ghințura galbenă recoltată în toamna anului III de viața este folosită ca plantă medicinală sau la producerea unui rachiu amar folosit ca aperitiv. Se recoltează cu plugul fără cormană, rădăcinile se decoltează cu secerea.

Ghințura galbenă se recomandă la gastrita hipoacidă, tulburările dispeptice. Stimulează intens secrețiile salivare și gastrice; este antihelmintică; colerectic-colagogă, antimalarică, antipiretică. În România, ghințura galbenă crește în munții Carpați pe grohotișuri și pe coastele însorite ierboase, uneori și în zonele de pădure, în flora spontană. Planta este declarată monument al naturii.

0162 P Geranium sylvaticum ssp. caeruleatum – Fără denumire populară

0162geranium-sylvaticum

Planta de gradina, terasă, ornamentală

0163 P Helleborus purpurascens – Spanz

0163 spanz  Helleborus purpurascens

Spânzul este o plantă în întregime toxică care crește prin păduri și înflorește primăvara devreme.Este o plantă ierboasă, ea are sepalele verzi, pe spate de culoare roșie. Petalele spânzului sunt transformate în cornete nectarifere.

Frunzele sunt pedate, palmat sectate, mari și late, în număr de două la baza plantei.

Florile au petale, uneori foarte mici, transformate în nectarine, stamine numeroase, ovare superioare numeroase, rar hermafrodite, dispuse în inflorescențe cimoase sau racemoase; învelișul floral cu foliole persistente, verzi, sau pe partea inferioară roșiatice, pieloase. Spânzul comun, Helleborus purpurascens, crește în pădurile de fag și molid, de la altitudinea de 300 metri, în interiorul arcului carpatic și de la 500 – 600 metri în rest. Deoarece este o plantă calcicolă, nu de dezvoltă pe pământurile acide sau pe pământurile scheletice, dar apare în jurul stâncilor . Rizomul de spânz este utilizat în industria farmaceutică, în producerea unor medicamente pentru bolile de inimă si cancer.

 0164 P Heracleum carpaticum – Crucea pămantului, brânca ursului,

0164crucea_pamantului

Crucea-pamantului invadeaza asezarile rurale si urbane. Se poate sa fi fost introdusa ca o planta ornamentala datorita inaltimii sale impresionante si a florilor sale albe ca zapada. Nu numai ca ameninta plantele indigene dar este cunoscuta si ca un pericol pentru sanatatea oamenilor. Seva bruta a plantei contine compusi fotosensibilizanti, care pot cauza arsuri serioase cand sunt ajung pe pielea expusa la soare. Parcurile, rezervatiile naturale, orasele, comunele si gradinile publice colabreaza pentru a eradica crucea-pamantului. Proprietarii de case sunt incurajati sa faca la fel, dar sunt sfatuiti sa fie foarte atenti cand indeparteaza din gradina aceasta planta invazivă.

0165 P Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicu – Brânca-ursului

0165Heracleum_sphondylium branca ursului

Sphondylium ssp. Transsilvanicu este o specie de plante din familia (Apiaceae), numele plantei provine de la forma asemănătoare a frunzelor cu laba ursului. Planta este perenă fiind răspândită în Europa, unde se poate întâlni în păduri.

Este o plantă care preferă zonele montane și submontane de la noi din țară, unde crește pe malul pâraielor și în locurile umede și nisipoase. Ajunge înaltă de până la 2 metri, are florile albe și frunzele mari, adânc crestate. Are un miros specific, foarte aromat și ușor înțepător, care este inconfundabil. De la Brânca-ursului se folosesc, de regulă, florile și semințele, precum și rădăcina.

0169 P Leontopodium alpinum – Floarea de colt, floarea reginei

0169floarea de colt

Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb – argintii, lânos – păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie – august. Crește în munți calcaroși în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați,[/restrict] fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

 0170 P Ligularia glauca – Curechi

0170Ligularia glauca curechi

Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

0171 P Lonicera xylosteum – asian Honeysuckle, madreselva pelosa.

0171Lonicera_xylosteum

Originar din Europa, Caucazi si Siberia; creste la marginea padurilor de foioase, de la campie pana la 1600 m altitudine. Prefera locuri calde si calcaroase, asociat cu Cornus sanguinela, Ligustrum vulgare, Prunus padus si Rubus idaeus. arbust, ramificat de la baza, dens, erect; ramuri subtiri la inceput pubescente, apoi glabre. Scoarta galben-verde pana la gri-bruna. Frunze simple, 6 cm lungime, margini intregi, pubescente pe ambele fete, pe partea superioara verde inchis, pe cea inferioara verde mai deschis; frunzele toamna au o culoare verde-galben; petiol scurt. Flori monoice si hermafrodite, pana la 2 cm, bilabiate, alb-galbene, grupate cate doua. Infloreste in mai-iunie, dupa infrunzire. Fruct baca, rosu aprins, contine 4 seminte, veninoase.

 0173 P Nigritella nigra ssp. rubra – Sângele voinicului, musucel

0173sangele voinicului

Este o planta perena care are in pamant 2-5 tuberculi comprimati si divizati, din care pornesc radacinile. Tulpina este ierboasa, dreapta si inalta de 8-20 cm. Frunzele au o forma lineara, inguste, alungite si orientate in sus. Culoarea lor este de un verde inchis pe fata superioara si un verde mai palid pe fata interioara. Tulpina poarta terminal o inflorescenta de forma oval globuloasa, formata din numeroase flori de culoare rosu-purpuriu inchis spre negricios. Ele raspandesc in jur un parfum puternic, frumos mirositor, asemanator celui de vanilie. Infloreste din iunie pana in septembrie. Planta este inalnita in etajul subalpin. Se mai numeste musucel.

Aspectul frumos al florii si parfumul suav au facut ca ea sa fie culeasa foarte mult astfel ca pe multe plaiuri de munte ea a disparut definitiv, in general fiind o specie rara, care, in Romania, este declarata monument al naturii. In Europa este raspandita in Alpi, Pirinei, Apenini, Balcani si Carpati. Apartine familiei Orchidaceae (Orhidee)

 0174 P Orchis militaris – bujor, bujorei, bujorel, gemănariţă, poranic, poranică,poroinic, poronic, sculătoare, untul-vacii, vătămătoare

0174Orchis militaris

Specie de orhidee salbatica

0175 P Orchis ustulata – bujor, bujorei, bujorel, gemănariţă, poranic, poranică,poroinic, poronic, sculătoare, untul-vacii, vătămătoare

0175Orchis_ustulata

Specie de orhidee salbatică

0176 P Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stepha – Mac de munte subspecie galbenă

0176mac galben de munte

Mac galben de munte, specie endemica romaneasca, creste pe vârfurile inalte.

0180 P Ranunculus thora – Piciorul cocoșului

0180piciorul cocosului

Se utilizeaza ca a plante ornamentale, se folosesc: în parcuri și grădini (stâncării, bazine, acvarii); în aer liber (pe malul apelor); ca flori tăiate; la ghivece, ca plante de apartament. Runculus este un gen foarte comun care cuprinde câteva sute de specii spontane.

0181 P Rosa pendulina –  Măceșul de munte

0181macesul de munte

Macesul de padure creşte până la 1m înălţime si are flori de obicei solitare sau grupate câte 2—5 de 4-5 cm, de culoare roz-purpurie sau violacee.

Înfloreşte din mai până în iulie, uneori chiar în august. Fructele sunt lunguieţe, elipsoidale, de cea 2,5 cm lungime.

Măceşul de munte prezintă importanţă pentru bogăţia foarte mare a frunzelor sale în vitamina C.

0186 P Saxifraga carpatica – Iarba surzilor

0186iarba surzilor

Tulpina este dreaptă, de 50-200 mm, ramificată spre vârf. Ramurile sunt arcuite în sus și au câte 2-5 flori cu petale albe sau alb-gălbui așezate în stea. Uneori petalele prezintă puncte roșii. Înflorește în lunile iunie-august. Frunzele de la baza tulpinii stau așezate unele peste altele în rozete rotunde, alipite de stânci. Au culoarea verde-cenușiu sau albăstrui. Frunzele au formă de limbă, sunt scorțoase și pe margini au dinți mărunți și ascuțiți. Dinții sunt orientați drept înainte, sunt cartilaginoși la vârf și acoperiți cu o crustă subțire de calcar. Se mai găsesc și rozete fără tulpini, izolate. În România se găsește pe stâncile calcaroase din munții Carpați.

0187 P Saxifraga demissa – Saxifraga Bucegilor

0187saxifraga bucegilor

Specie endemica

0188 P Scabiosa lucida ssp. barbata – Sipica, muscata dracului

0188sipica muscata dracului

0191 P Symphytum cordatum – Brusture negru

0191brusture negru

Are frunzele cordate si flori de culoare galben-pal. Creste prin paduri si tufisuri pe soluri bogate în humus, in regiunea montana. Este un endemism carpatic.

0193 P Thlaspi dacicum – Punguța

0193punguta

0194 P Traunsteinera globosa – Specie de orhidee salbatică

0194Traunsteinera_globosa

0195 P Trollius europaeus –  Bulbuc de munte

0195bulbuc de munte

Este o plantă perenă cu flori din familia Ranunculaceae. Este specie protejată în Bulgaria.

Are tulpina mare, de 100 – 600 mm înălțime. La vârful tulpinii este o singură floare mare ca o măciulie, cu 30 mm diametru. Floarea este formată din 10 sepale înghesuite, aproape rotunde. Florile sunt galbene-verziu galbene-auriu și au în exterior vinișoare verzi. Înflorește în lunile mai-iulie.

Frunzele au culoarea verde întunecat, adânc spintecate în 3-5 părți, cu segmente trifide, dințate pe margini. Frunzele de la baza tulpinii au codițele mai lungi. Fruct foliculă. Se găsește în România în munții Carpați și Apuseni, din zona de pădure până în zona alpină, prin pășuni, poieni, brâne, în locuri umede.

 0196 P Viola dacica –  Unghia păsării

0196unghia pasarii, panseluta de munte

0197 P Viola tricolor – Panseluța, trei frati pătați

601728_656973944316519_896011846_n

Este o floare sălbatică de origine europeană, [restrict]care crește în toate anotimpurile. Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care crește pe tulpină, atinge cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1.5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe.

0200 P Saxifraga cernua – Floare de gheață

0200Saxifraga_cernua

0201 P Saxifraga mutata ssp. demissa – Floare de gheață

0201saxifraga-mutata

0202 P Senecio abrotanifolius ssp. carpathicus – Fără denumire populară

0202Senecio abrotanifolius ssp carpathicus

Apartinand familiei Asteraceae, este unul dintre cele mai bogate genuri si cuprinde peste 1000 de specii de plante cu forme si caracteristici foarte variate. Acestea pot fi anuale sau perene, cataratoare, arbusti sau arbori, terestre sau acvatice; unele pot avea tuberculi.

In Romania creste in zonele stancoase un reprezentant al acestui gen, Senecio abrotanifolius ssp. Carpathicus.

0203 P Soldanella hungarica ssp. hungarica – Degetăruț

0203soldanella

0205 P Tanacetum corymbosum – Margareta salbatică

0205margareta salbatica

0206 P Thalictrum alpinum – Rutișor

0206rutisor

0207 P Thymus comosus – Cimbrișor

0207cimbrisor

Cimbrişorul a fost denumit “antibioticul săracului” datorită multiplelor sale proprietăţi:

– expectorante, antiseptice pulmonare şi intestinale, antiastmatice, sudorifice, antitusive;

– hepatoprotectoare, colagoge, coleretice, carminative, stomahice, antidiareice, antispastice, antihelmintice;

– antimicotic superactiv;

– diuretice, diaforetice, uşor depurative, stimulatoare ale funcţiilor rinichilor;

– antihemoragice, hemostatice;

– sedative ale sistemului nervos;

– vulnerare, puternic antiseptice extern, bactericide, antivirale, dezinfectante;

– stimulente generale, tonice locale, reconfortante;

Cimbrişorul prezintă următoarele acţiuni specifice:

– efect curativ în laringite, traheite, gripă, bronşite, infecţii respiratorii şi tuse convulsivă, tuberculoză (datorită uleiului eteric);

– stimulează funcţiile hepatice (secreţia bilei de către ficat şi contracţiile vezicii biliare) şi pofta de mâncare la anemici şi are rol în dischinezie biliară, enterocolite, enterite, dureri de stomac, dispepsii nervoase, crampe abdominale, constipaţie, aerofagie, meteorism intestinal, hemoragii interne, hemoroizi;

– reumatism, artrite, sciatică, scleroză în plăci;

-nevroză astenică, neurastenie, stări de oboseală, depresie psihică, migrene, apatie, convalescenţă, anemie, stări de slăbiciune, epilepsie, paralizie;

– stimularea memoriei;

– inflamaţii ale sânilor, dureri menstruale, spasme ale organelor genitale;

– eliminarea viermilor intestinali (ascaridioză, oxiurază) datorită timolului din ulei;

– alcoolism;

– ulceraţii tegumentare, răni, furuncule, abcese, [/restrict]arsuri, panariţiu

 0208 P Trisetum macrotrichum – Fără denumire populară

0208Trisetum macrotrichum

Poate fi intalnită pe langa Cheile Zănoagei, Urşilor şi Ialomiţei, şi în Munţii Cocora

0209 P Veronica baumgartenii – Veronica, Șopârlița

0209Veronica

Este cel mai variat gen din familia de plante înfloritoare Plantaginaceae, cu aproximativ 500 de specii.

0210 P Viola reichenbachiana – Violete

0210Violete

___Vizualizari 7386

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Read more:
pestera
Schitul Pestera, 1924

In completarea articolului "Spre Pestera prin Parcul Natural Bucegi acum 100 de ani !", postez si eu o poza cu...

Valea Cerbului a fost curățată de ”hoituri”

După ziua de ieri, după ce au fost alertate câteva instituții și o televiziune cu privire la pericolul iminent de...

Close