PNB1

Despre  ( Sursa text : Planul de management al PNB )

Dependenta stransa si traditionala a comunitatilor umane cu habitatele in care traiesc si necesitatea conservarii acestora, astfel incat sa fie capabile sa raspunda nevoilor si aspiratiilor generatiilor prezente si viitoare a determinat organizarea unui sistem unitar de arii protejate la nivel national.
Identitatea fizico-geografica si geopolitica de necontestat a spatiului Carpatic, avand ca rezultat aparitia unei arii carpatice de rezistenta traditionala etnoculturala, in care vatra etnoculturala a Bucegilor ocupa un loc bine determinat, a creat necesitatea infiintarii unui cadru organizat in care sa fie promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale in acord cu practicile traditionale si compatibile cu cerintele conservarii biodiversitatii: Parcul Natural Bucegi.
Frumusetea uimitoare, inegalabila a peisajului din Parcul Natural Bucegi este un rezultat al imbinarii armonioase a diversitatii geomorfologice, floristice, faunistice si hidrologice.
Dupa 1990 conditiile economice au determinat o schimbare de atitudine a detinatorilor/utilizatorilor de terenuri (ecosistemelor aflate in regim natural si semi-natural de functionare), presiunea asupra resurselor naturale crescand semnificativ.
In conditiile economice actuale si ca urmare a actiunilor de promovare a turismului este foarte probabil ca presiunile datorate activitatii turistice sa creasca, periclitand una din caracteristicile de baza ale parcului, respectiv aspectul natural, salbatic, precum si diversitatea specifica, genetica si ecosistemica.
Vecinatatea statiunilor balneo-climaterice, apropierea de zone puternic populate, Bucuresti (peste 2 milioane de locuitori), Ploiesti, Brasov, Targoviste, facilitatile create pentru patrunderea in Parc, drumurile amenajate, hotelurile si cabanele alpine au atras un numar foarte mare de turisti (cel mai mare din Carpatii Romanesti) supunand ecosistemele la puternice presiuni cu mult peste nivelul optim al capacitatii lor de suport.
Formarea constiintei publice in asa masura incat sa devina baza unui raspuns eficient in problemele mediului necesita o munca sustinuta continua care alaturi de antrenarea unor cunoscatori ai problemelor si mijloace materiale considerabile mai necesita existenta unui cadru organizat, a unor reguli determinate, doar astfel activitatea putandu-se desfasura in conditii optime si cu rezultate maxime.
Scopul declarat al Parcului Natural Bucegi este acela de a proteja si conserva ansamblurile peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si culturala, deseori de o mare diversitate biologica cu mentinerea capitalui natural la un nivel optim de functionare, cat mai apropiat posibil de regimul initial de functionare.
Pozitia Masivului Bucegi in cetatea Carpatilor sud-estici care se inalta in mijlocul spatiului geografic romanesc confera acestui scop un caracter national, dar mai ales mareste responsabilitatea celor ce au raspunderea aplicarii acestor principii.
De asemenea prin scopul urmarit sunt asigurate si conditiile optime pentru activitatile educationale, recreative si de cercetare stiintifica.
Zona muntilor Bucegi despre care exista referiri inca din secolul XV, a fost propusa pentru protejare in anul 1936, datorita peisajelor inegalabile si a diversitatii speciilor de plante si animale specifice acestui masiv.
Cu toate acestea s-a reluat aceasta propunere abia in 1990, cand s-a concretizat prin ordinul ministrului nr. 7/1990, fiind oficializat alaturi de alte arii protejate ale Romaniei, prin lega 5/2000, limitele acestuia fiind stabilite prin H.G. 230/2003.
Parcul Natural Bucegi se intinde pe o suprafata de 32663 ha, pe raza a trei judete: Dambovita, Prahova si Brasov, avand mai mult de 60% din teritoriu acoperit cu paduri. Rezervatiile Naturale nominalizate in Legea 5/2000 ocupa 8.216 ha, din care pe teritoriul administrativ al jud. Prahova 4.997 ha, jud. Dambovita 1.575 ha si jud. Brasov 1.644 ha adica aproximativ 25% din suprafata Parcului.
Zona de conservare speciala descrisa in O.M. 552/2003 privind aprobarea zonarii interioare a parcurilor nationale si a parcurilor naturale din punct de vedere al necesitatii de conservare a diversitatii biologice are o suprafata totala de 11008 ha reprezentand aproximativ 33% din suprafata Parcului.
Conform prevederilor legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, art. 5 si Anexa 1, Parcul Natural Bucegi are ca scop protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale intr-un mod durabil.
De asemenea se ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice si educationale.
Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN – “peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere”.
Scopul principal al Parcului Natural Bucegi il reprezinta conservarea peisajului, incluzand toate tipurile de habitate si speciile integrate acestora (cu un accent deosebit asupra celor nominalizate in Directiva Habitate, Directiva Pasari, Conventia de la Berna si ale Conventiei Ramsar) si ecosisteme terestre si acvatice , in stransa legatura cu activitatile comunitatii locale si aceea de recreere a turistilor. De asemenea, urmareste prevenirea activitatilor de exploatare sau utilizare a resurselor naturale care contravin obiectivului de conservare precum si asigurarea de conditii pentru activitatile educationale, recreative si de cercetare stiintifica.

 

Rezervatii Naturale In Parcul Natural Bucegi
Cod rezervatie Denumire Suprafata (ha)

Dambovita

2.373. Pestera Ursilor inclusiv Cheile Ursilor 307,00
2.374. Cheile Tatarului 144,330
2.375. Valea Horoabei 5,70
2.376. Orzea – Zanoaga 841,20
2.377. Zanoaga – Lucacila 259,40
2.379. Pestera Rateiului 1,50
2.380. Turbaria Laptici 14,90
2.381. Poiana Crucii 0,50
2.382. Rezervatia Plaiul Hotilor 0,50

Prahova

2.671. Locul Fosilifer Plaiul Hotilor 6,00
2.672. Abruptul Prahovean Bucegi 3.478,00
2.673. Muntii Coltii lui Barbes 1.513,00

Brasov

2.234. Bucegi (Abruptul Bucsoiu, Malaiesti, Gaura) 1.634,00
2.235. Locul Fosilifer de la Vama Strunga 10,00

 

Monumente ale naturii

Monumentele Naturii sunt cuprinse in perimetrul Rezervatiilor Naturale si in Zona de conservare speciala, urmand a fi adoptate masuri speciale pentru asigurarea integritatii lor.

Monumentele Naturii corespund categoriei a III-a UICN si sunt urmatoarele:
Denumirea monumentului Importanta

Avenul Vanturis   —  speologica

Cascada Vanturis — hidrologica

Coltii lui Barbes — geomorfologica

Claia Mare — geomorfologica

Portita Caraimanului — geomorfologica

Ogasul Spumos — geomorfologica

Peretele Vaii Albe — geomorfologica

Coltii Morarului — geomorfologica

Ceardacul din Valea Cerbului — geomorfologica

Pietrele de la Omu  — geomorfologica

Avenul din Bucsoiu — speologica

Mecetul Turcesc —  geomorfologica

Hornurile Malaiestilor — geomorfologica

Circul Glaciar Tiganesti — geomorfologica

Arcada din Valea Gaura — geomorfologica

Valea Tapului — geologica

Popasul Strunga — geologica

Punctul Fosilifer de pe Valea Gaura — paleontologica

Cascada Doamnei — hidrologica

Sfinxul — geomorfologica

Babele — geomorfologica

Avenul din Piciorul Babele — speologica

Platoul cu ciuperci de gresie — geomorfologica

Cheile Horoabei — geomorfologica

Ponorul din Horoaba — geomorfologica

Cheile Ursilor — geomorfologica

Pestera Ialomitei — speologica

Calcarele de la Strungulita — geologica

Izbucul din Horoaba — hidrologica

Turnul Seciului — geomorfologica

Izbucul Coteanu — hidrologica

Cheile Tatarului  — geomorfologica

Cheile Zanoagei —  geomorfologica

Cheile Orzei — geomorfologica

Platoul Carstic Lespezi — geomorfologica

Cheile Brateiului — geomorfologica

Coltii Brateiului — geomorfologica

Cheile Rateiului — geomorfologica

Pestera Ratei   — speologica

 

Fauna

In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la mamifere. Dintre speciile rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt: Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului Habrotracha.

Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.

Oligochetele, cunoscute ca specii deosebit de importante in procesele de pedogeneza se gasesc in etajele de vegetatie forestiera si in etajul pajistilor alpine. Ca reprezentative pentru Masivul Bucegi sunt: Fridericia ratzeli, Enchytreus albidus, Allolobophora dacica, Octolasium lacteum.

Tardigradele sunt reprezentate de 36 specii, avand varietate foarte mare, ele fiind semnalate in briofite. Dintre speciile caracteristice anumitor locuri din Bucegi se pot mentiona: Hypsibius spitzbergensis, H. microbs, H. dujardini.
Crustaceele sunt reprezentate prin 23 specii dintre care specifice Bucegilor sunt in numar de 5 specii.

Miriapodele (diplopode si chilopode) sunt reprezentate prin 20 specii caracteristice ecosistemelor forestiere, ele apartinand genurilor Lithobius, Geophilius, Scolopendra. Cele mai reprezentative nevertabrate semnalate in Bucegi sunt arahnidele si insectele. Dintre arahnide araneele sunt reprezentate prin 13 specii, iar acarienii prin 145 specii. Dintre speciile caracteristice acestei zone amintim: Allothrombium fuliginosum, Oribatula alpina, unele specii ale genurilor Phthynacarus, Steganacarus, Suctobelbella, specifice zonei montane si in special zonei forestiere.

Clasa insecta cuprinde 1300 specii dintre care cele mai reprezentative apartin urmatoarelor ordine: Hymenoptera, Coleoptera, Lepidotera si Diptera. Din aceasta clasa foarte multe specii sunt endemice pentru Bucegi, fiind semnalate urmatoarele: Leuctra carpatica, Cloroperla kisi, Nemoura carpatica, N. Fusca, Carabus arvensis charpathicus, C. planicollis carpathica, Erbia pharte romaniae.

Din fauna acvatica specia Salmo truta fario (pastravul de munte) este slab reprezentata in raul Ialomita, iar specia Oncorhynchus mykis in paraiele de munte de pe Valea Cerbului.

Cele 8 specii de amfibieni, semnalate in Bucegi, sunt reprezentative lantului carpatic, deci si acestui masiv. Din aceasta clasa specifice zonei montane sunt: Salamandra salamandra, Triturus cristatus, Triturus montandoni, Bombina variegata variegata, Bufo bufo bufo, Rana temporaria temporaria. Reptilele, de asemenea prezente in fauna Masivului Bucegi sunt reprezentate de ordinul Sauria. Speciile citate sunt tipice ecosistemelor forestiere montane. Specia Lacerta agilis agilis a fost semnalata in fagete iar specia Lacerta vivipara in zona alpina. Mai amintim prezenta speciilor: Coronella austriaca austriaca si Vipera berus bosniensis pe platoul Bucegilor, prin jnepenisuri.

Dintre vertebrate clasa pasarilor este reprezentata prin 129 specii. Avifauna masivului poate fi impartita dupa criterii de vegetatie si dupa criterii etologice. In primul caz avifauna se imparte in: avifauna alpina si avifauna forestiera, fiecare categorie avand specii caracteristice. Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio. Majoritatea speciilor din aceasta clasa au o raspandire palearctica.

Fauna de mamifere este reprezentata de 45 de specii care populeaza padurile ce inconjoara poalele masivului cat si in cele din etajul subalpin: Cervus elephas, Capreolus capreolus, Sus scrofa attila, Linx linx, Canis lupus, Vulpes vulpes, Felix silvestris, Ursus arctos, Rupicapra rupicapra, Sciurus vulgaris, Muscardinus avrellanarius, Microtus arvalis, Apodemus sylvaticus, Clethrionomis glareolus. Se mai intalnesc parsul comun (Glis glis), destul de frecvent, si mai rar parsul mic (Dryomis nitidula), precum si cateva specii de soareci, ca Microtus arvalis, Apodemus silvaticus. Majoritatea speciilor de mamifere au o reprezentare biogeografica palearctica.

In constituirea rezervatiei Parcului Natural Bucegi, pe langa importanta geologica, floristica a acestui masiv, si fauna in totalitatea ei este la fel de importanta si constituie un argument in vederea declararii acestei rezervatii. In acest sens pe langa prezentarea elementelor faunistice o mare imporatnta o are incadrarea lor ca elemente biogeografice, endemice rare, periclitate sau ocrotite. Astfel, in declararea rezervatiei trebuie sa se ia in considerare faptul ca in acest Masiv exista o mare varietate de specii care constitiue elemente de o reala valoare stiintifica. In primul rand, din punct de vedere biogeografic, intalnim specii strict europene: Mnioba tetraodum, Habrotracha elegans, Lepadella rottemburgii, Sena obscura, S. montana, Meles meles, Felix silvestris, Linx linx, Sus scrofa attila.

De o mare diversitate se bucura si speciile euroasiatice: Rivulogamarus balcanicus, Briocamptus zschoukkei, Dendrobaena byblica, Leuctra fusca, Geotrupes pomonae, Bibio clavipes, Aporia crataegi, Triturus vulgaris vulgaris.

Ca elemente eurosiberiene semnalate si in aceasta zona citam cateva specii din numarul mare existent: Tropacarus carinatus, Notrus palustris, Iacarus coracinus, Eupelops duplex, Capnia vidua, Bombus subteraneus, Turdus pilaris. Speciile de pasari Columba palumbus, C. Oenas, Streptopelia turtur, Coracios garrulus sunt semnalate in arealul euro-turchestanic.

Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta declararii si infiintarii rezervatiilor din cuprinsul Parcului este prezenta multor specii endemice montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura montana, Allolobophora dacica, Leuctra carpatica, Nemoura carpathica, N. fusca, Erebia pharte romaniae.

O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa, Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus bosniensis.

De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona: Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta vivipara.

Ca specii ocrotite citam: Formica rufa, Tetraos urogalus, Linx linx, iar speciile de pasari Gyps fulvus, Aegipius monachus, Aquila chrysaetosus chrysaetosus, A. heliaca haliacas sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in aceasta zona, avand in vedere importanta lor ecologica.

Specii de animale ocrotite prin lege:

· Formica rufa (Furnica rosie de padure); Tetrao urogalus (Cocos de munte);
Covux corax (Corb); Aquila chrysaetos (Acvila de munte); Rupicapra rupicapra (Capra neagra); Cervus elaphus(Cerbul); Linx linx(Ras); Ursus arctos (ursul brun).

Vegetatia si flora

Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori ei au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de cercetare. Ca istoric, este suficient sa amintim contributiile aduse de U. Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita apar lucrarile lui Al. Beldie (1940), (1967) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briophytelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce antameaza problema pasunilor alpine.
Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.

Caracterizarea florei algale

Din cuprinsul Masivului Bucegi sunt semnalati 375 de taxoni algali. Unitatile sistematice precum: Sinaiella Gruia -gen, Sinaiella terricola Gruia si Oxicoccus irregularis Gruia -specii si Hydrurus vaucherii C.Ag. morpha amorpha Gruia morpha caulinara Gruia -forme morfologice, apartin la 8 filumuri: Cyanophita = 138 taxoni, Chlorophyta = 78 taxoni, Xanthophyta = 49 taxoni, Flagellata = 1 taxon, Euglenophyta = 2 taxoni, Pyrophyta = 2 taxoni. Algele au fost gasite in mai multe biotopuri: ape, roci, soluri, pesteri.

Caracterizarea micoflorei
Flora micologica a Muntilor Bucegi este deosebit de bogata si diversa in alcatuirea ei, majoritatea criptogamelor gasind in acest areal conditii din cele mai favorabile dezvoltarii lor.
In baza datelor din literatura de specialitate privind Muntii Bucegi sunt cunoscute 835 specii parazite si saprofite identificate pe diferite substraturi, apartinand la 281 genuri de ciuperci.
In concluzie flora micologica a Muntilor Bucegi este deosebit de bogata si de diversa in alcatuirea ei si majoritatea criptogamelor gasesc in acest areal conditii din cele mai favorabile dezvoltarii lor.

Caracterizarea florei lichenologice
Desi exista referinte despre lichenii colectati din Masivul Bucegi de mai bine de acum 100 ani – de exemplu: Heufler, 1853- lichenii, din aceasta zona sunt putin cunoscuti. Lucrarile dedicate studiului lichenilor din aceasta zona- de exemplu: Cretzoiu, 1930, 1931 se opresc in anul 1970 – Mantu.
Sunt identificati 141 de taxoni corticoli, 35 muscicoli, 48 lignicoli, 183 saxicoli, 78 tericoli. Dintre acestia, 4 specii si o varietate sunt endemice pentru M-tii Bucegi (Verrucaria bucegiensis, Polyblastia butschetschensis, Microglaena butschetschensis, Thelidium bucegiensis, Lecanora verrucosa var. bucegica) si doua specii sunt descrise noi pentru stiinta, cu “locus classicus” in aceasta regiune (Calicium cretzoiui Nadv. Caloplaca calcivora Zasch.).

Caracterizarea brioflorei
Studiul briofitelor din Bucegi, a inceput si a evoluat treptat in paralel cu studiul florei cormofitelor efectuate atat de botanisti autohtoni cat si din alte tari. Conspectul briofitelor din Bucegi realizat pe baza datelor bibliografice, de ierbar, cat si a studiilor realizate de Academia Romana prin Institutul de Biologie Bucuresti, cuprinde un numar de 259 specii ce apartin la 135 genuri si 63 familii.
Cea mai mare parte este reprezentata de elementele montane (36,7 %), polizonale (25,1%), montan alpine (16,6%), si respectiv alpine (13,1%). Din punct de vedere al substratului predomina speciile tericole (27,7%), saxicole (23,1%).
Numarul mic al speciilor corticole se explica prin prezenta lor si pe alte substraturi ceea ce a dus la incadrarea acestora in categoria poliedaficelor. In privinta exigentelor hidrice predomina net speciile mezofile (53,2%), si higrofile (15,4%). Majoritatea statiunilor cu elemente briofloristice importante se afla preponderent in rezervatiile naturale.
Remarcam ca briofitele sunt prezente in toate etajele cat si in toate formatiunile de vegetatie chiar daca prezinta mari variatii calitative si cantitative in functie de conditiile locale.

Caracterizarea florei cormofitelor
Masivul Bucegi reprezinta o unitate aproape complet diferita de celelalte masive muntoase de la noi, pe o suprafata relativ mica si prezinta o multitudine de aspecte ceea ce a permis instalarea in aceasta zona a unei flore deosebit de bogata, cu numeroase raritati floristice si specii endemice de mare interes stiintific.
Numarul speciilor de plante superioare (cormofite) semnalate pana in prezent din Muntii Bucegi este de 1183 la care se mai adauga 111 subspecii, taxoni cuprinsi in 96 de familii.
Numarul speciilor semnalate din Bucegi reprezinta circa 30% din totalul taxonilor cunoscuti in flora Romaniei. Cele mai bine reprezentate sunt: Compositae cu 179 de specii si Gramineae cu 103 specii.
Elementul fitogeografic cel mai bine reprezentat este cel eurasiatic, cu un numar de 339 specii, ceea ce corespunde la 27,08% din totalul taxonilor analizati. Urmeaza in ordine ca numar de specii, elementul european cu 106 taxoni, adica 12,78% din numarul total. Deosebit de bine reprezentat este elementul central-european cu 147 specii, respectiv 11,47% precum si cel circumpolar cu 154 de specii, adica 12,30%. Numarul mare de specii circumpolare se explica prin conditiile de clima din Masivul Bucegi, ce se caracterizeaza prin temperaturi mai scazute si precipitatii mai abundente.

Flora endemica , rara si periclitata
Aceasta categorie de plante din Muntii Bucegi reprezinta ceva mai mult de jumatate din lista speciilor similare, alcatuita pentru intreaga tara de Peterfi, Boscaiu,Toniuc (1977) in scopul de a intra in regim de ocrotire, in dorinta de a asigura conservarea genofondului Romaniei.
Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita. Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de unitati taxonomice (specii sau subspecii).
Pentru intreaga tara sunt citati 74 de taxoni endemici “tari” si 54 “critici”, considerand ca in muntii Bucegi exista 27 de taxoni endemici “tari”, notam deci marea bogatie in taxoni endemici a muntilor Bucegi, comparativ cu flora endemica a Carpatilor sau a Romaniei. Specifice pentru muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor, acestea fiind in numar de doua (Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis).

Caracterizarea generala a vegetatiei
Vegetatia lemnoasa. In masivul Bucegi, vegetatia din zona forestiera se repartizeaza in cadrul a doua subzone si anume :
– subzona fagului ;
– subzona molidisurilor ;
Speciile dominante fiind: fagul (Fagus silvatica), bradul (Abies alba), molidul (Picea abies) si laricele sau zada (Larix decidua).
Dupa compozitia specifica a padurilor si succesiunea altitudinala a speciilor in cazul acestor subzone s-au deosebit urmatoarele etaje de vegetatie:
– montan inferior ;
– montan mijlociu ;
– montan superior ;

Deasupra padurilor se intinde o fasie de tranzitie catre golul alpin, care pe versantul prahovean are pe alocuri, o mare intindere (Furnica, Jepi, Caraiman, Costila, Morarul, Bucsoiul ). Palcurile si raristile din aceasta zona sunt formate din molid sau din larice, printre care se instaleaza adeseori tufarisuri de jneapan si anin de munte. Intre Claia Mare si V. Jepilor, raristea de larice cuprinde si numeroase exemplare de zambru sau de pin (Pinus cembra), arbore rar in Bucegi si care reprezinta la noi un relict glaciar.

Vegetatia stancariilor.
Grupeaza fitocenozele cosmofitice cu rol important in colonizarea fisurilor de stanci si in pregatirea substratului pentru instalarea noii vegetatii cu specii mai pretentioase fata de natura substratului.

Vegetatia de grohotisuri si bolovanisuri.
Asociatiile de grohotisuri calcaroase din etajul alpin grupate in aliantele Papavero-Tymion-pulcherrimae, Teucrion montani, Androsacion alpinae, alcatuiesc un stadiu incipient de colonizare, legat de mentinerea unei mobilitati relativ active a substratului.

Vegetatia de tufarisuri montane si subalpine.
Cuprinde fitocenoze de origine primara sau secundara cu rol important in reglarea proceselor erozionale prin fixarea substratului si mentinerea stratului de zapada un timp mai indelungat, topirea acestuia facandu-se treptat. Cele mai importante tufarisuri in Bucegi sunt alcatuite mai ales din jneapan (Pinus montana), anin de munte (Alnus viridis) sau din amestecaturi din aceste doua si mai putin ienupar (Juniperus siberica).

Tufarisurile pitice.
Dintre tufarisurile pitice smirdarul sau rododendronul (Rhododendron kotschyi) constituie una dintre cele mai remarcabile asociatii din Bucegi.
Smirdarul se asociaza si cu alti arbusti scunzi, ca afinii sau merisorul.

Tufarisurile pitice de azalee de munte (Loiseleuria procumbens) formeaza covoare dese si scunde, continue sau intrerupte de eroziuni de vant, pe coastele si seile puternic vantuite din zona alpina, pe soluri sarace si acide.

Tufarisurile de salcii pitice reprezinta o vegetatie specifica muntilor inalti, fiind constituie din salcii pitice: Salix reticulata- intalnita la Cerdacul Obarsiei, pe versantul nordic al Costilei; si Salix herbacea care se gaseste in palcuri mici in Curmatura Vaii Cerbului, pe Vf. Omului.

Vegetatia buruienisurilor inalte de munte.
Se caracterizeaza prin abundenta speciilor care acopera complet solul vegetand in statiuni adapostite, cu umiditate atmosferica relativ ridicata, fiind cantonate de regula in zona forestiera. Fiind frecvente in zona forestiera sunt instalate in lungul paraielor, cheilor, vailor inguste si hornurilor.
In cheile stancoase din calcare – pe V. Pelesului – se gasesc buruienisuri luxuriant dezvoltate precum brusturii cu frunze foarte mari (Petasites albus si Petasites kablikianus), Aconitum toxicum.
Heracleum palmatum (talpa ursului), endemism al Carpatilor, este bine reprezentata in etajul molidisurilor.
Rumex arifolius, Geranium silvaticum dar si numeroase palcuri de urzici se intalnesc pe poteca Vaii Jepilor sau in dreptul Cascadei Caraimanului.

Vegetatia pajistilor mezofile montane si subalpine
Sunt raspandite in etajul nemoral pe coaste domoale, insorite, vai, solurile fiind brune de padure pana la podzoluri, reavane si relativ bogate in substrate nutritive (Agrosti-Festucetum rubrae, Trifolio-Festucetum rubrae). Dintre tipurile generale de pajisti in Parcul Natural Bucegi, pajistile de taposica (Nardus stricta) ocupa suprafete insemnate, continue, pe coastele slab inclinate din portiunea inferioara si mijlocie a platoului: pe podisul Muntilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana, Laptici, Piatra Arsa si Cocora.

Alte tipuri de pajisti intalnite sunt:
– pajistile de paius rosu (Festuca rubra) care sunt caracteristice zonei forestiere;
– pajistile de parusca (Festuca supina) care reprezinta cel mai raspandit tip de pajiste alpina din zona alpina a Bucegilor.

Pe culmile Caraimanului si Costilei, la altitudini de peste 2300 metri, pajistea de Festuca supina este, pe anumite suprafete, inlocuita de pajisti dominate de Carex curvula. Acestea sunt relativ slab reprezentate in Bucegi, fiind specifice rocilor silicioase.
Pajistile de pe versantii abrupti reprezinta cele mai interesante unitati de vegetatie din Bucegi. Aici sunt intalnite majoritatea elementelor specifice masivului, precum si cele mai multe endemisme si raritati floristice.

Vegetatia specifica branelor de pe versantii insoriti se caracterizeza prin dominanta ierburilor: Sesleria haynaldiana, Carex sempervirens, Festuca saxatilis, Festuca amethystina, Festuca versicolor si Poa violacea.
Tundrele alpine – Crestele si varfurile inalte din etajul alpin superior prezinta o vegetatie adaptata conditiilor speciale climatice ale acestor tinuturi, determinate in primul rand de temperaturi scazute, vanturi puternice si uscaciune. Tundrele alpine le gasim bunaoara pe Vf. Omul, Creasta Coltilor Obarsiei, Creasta Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiu.

Vegetatia prundisurilor si nisipurilor aluvionare – Se intalneste fragmentar pe prundisurile si nisipurile aluvionare. De aici fac parte Calamagrostietum pseudophragmites care vegeteaza pe prundisurile din albia cursului superior al Ialomitei unde alaturi de Calamagrostis pseudophragmites, se mai intalnesc Carex laporina, Equisetum variegatum.
Vegetatia izvoarelor si paraielor subalpine si alpine – Cenozele fontinale, relativ restranse in Masivul Bucegi, prezinta o homeostazie ecologica asigurata atit din debitul neintrerupt al apei cat si din temperatura relativ constanta a acesteia in decursul intregii perioade de vegetatie.

Vegetatia de mlastini oligotrofe si eutrofe – Substratul geologic bogat in calcar si foarte permeabil, cat si seceta mai pronuntata fata de alte masive, au facut ca turbariile si mlastinile din Masivul Bucegi sa fie mai rare si reduse ca suprafata insumand un procent de sub 0,5 % din suprafata pasunilor masivului.

 

Specii ocrotite prin lege

Taxus baccata(Tisa); Gentiana lutea(Ghintura galbena); Larix decidua (Larice);
Rhododendron kotshyl-Simk (Smirdarul); Daphne blagayana fray (Iedera alba);
Salyx myrtelloydes (Salcia de turba); Leontopodium alpinum (Floare de colt);
Angelica archangelica (Angelica); Trollius europaeus (Bulbucii de munte) ;
Nigritela rubra si Nigritela nigra (Sangele voinicului).

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie