Cuvinte cheie:        relief, climă, sol şi subsol, aer, apă, floră, faună, biodiversiate și arii protejate

 

2.1. Relieful

 

 

Localitatea Buşteni este situată în nordul judeţului Prahova, la poa­lele munţilor Bucegi, pe cursul superior al râului Pra­hova. Se întinde pe circa 7 km de-a lungul văii Prahovei, între “Vadul Cer­bului” și tunelul săpat în pintenul muntelui “Muchia Lungă”.

 

Afluenţii râului prahova, Valea Cerbului, Valea Alba și Valea Jepilor, situaţi pe partea dreaptă, au oferit posibilitatea de extindere a localităţii Bușteni de-a lungul acestor văi, până sub abruptul Buce­gi­lor. În partea de sud, pe dreapta Prahovei, orașul se extinde cu cartierul Poiana Ţa­pu­lui, iar pe stânga văii, pe platoul Zamora, cu cartierul având același nume.

 

Matematic, localitatea este situată în emisfera nordică, cu următoarele coordonate: 25°33’ longitudine estică şi 45°25’ latitudine nordică. Altitudinea minimă a acestei zone este de 882m (la staţia CFR), iar cea maximă de 980m (la ultima casă de pe strada Matei Basarab).

 

Orașul Bușteni se află la o distanţă, pe șosea, de aprox. 71 km de Municipiul Ploiești, resedinţa de judeţ, la 136 km de București, 35 de km de Brașov, iar legatura între aceste localităţii este făcută prin DN1 (E15), drum ce traversează orașul Bușteni. De asemenea, dispune de o statie CFR unde opresc majoritatea trenurilor de călători de pe ruta :București – Brașov – Cluj – Oradea – Budapesta – Viena – Paris sau Berlin. Distanţa pe calea ferată până la București este de 129 km, iar până la Brașov de 36 km.

 

Datorită așezării geografice și cadrului natural, oraşul Bușteni s-a dezvoltat de-a lungul timpului ca staţiune turistică și pentru odihnă, alături de alte localităţi de pe valea Prahovei: Sinaia, Azuga, Predeal.

 

Din punct de vedere turistic, este una din cele mai populare staţiuni montane, oferind un cadru pitoresc, o mulţime de oportunităţi și activităţi de vacanţă, de la schi la excursii montane. Datorită așezării la poalele muntilor Bucegi, orașul Bușteni este punctul de plecare în majoritatea traseelor montane din zonă: Vârful Omu, Caraiman, Coștila, Jepii Mari și Jepii Mici etc. Pe lângă culmile Bucegilor, Platoul Zamora, Platoul Golf, Valea Cerbului, drumul spre cascada Urlătoarea, Poiana Ţapului, reprezintă , de asemenea, puncte de atracţie turistică deosebite.

 

 

 

Geologia

 

Oraşul Buşteni face parte din unitatea geomorfologică Masivul Bucegi, alcă­tuit predominant din gresii și con­glomerate și parţial din calcare.

 

Baza masivului Bucegi o constituie şisturile cristaline, și anume crista­linul de Leaota care se regăsește în sud-vest (munţii Lucăcilă, Deleanu, Tătarul), dar şi în abruptul vestic de la Strunga până la Ciubotea: în Cheile Tătarului, Plaiul Mircii, Cheile Ză­noagei, Scropoasa, Valea Horoabei.

 

Cristalinul este acoperit în cea mai mare parte de roci sedimentare din perioadele jurasic şi cretacic. Astfel, calcare jurasice întâlnim pe culmea Strunga şi Valea Ialomiţei și mai puţin în versantul prahovean.

 

Caracteristic cretacicul sunt, în special, conglomeratele şi gresiile. Astfel, Abruptul Prahovean, cu marii pereţi ai Coştilei, Caraimanului şi Jepilor Mici, este format din conglomerate cu intercalaţii de gresie, acestea având o rezistenţă la eroziune mai slabă decât conglomeratele. De aceea, pe Platoul Bucegilor, datorită eroziunii diferită a gresiilor şi de cea a conglomeratelor, au apărut formele interesante ale Babelor şi Sfinxului.

 

Gresiile micacee fac parte, de asemenea, din cretacic și se regăsesc în partea central-sudică a Platoului, în straturi subţiri, între conglomerate.

 

De asemenea, întâlnim și flişul de pe versantul prahovean, reprezentat de stratele de Sinaia şi de complexul de gresii şi marne asociate cu recife de calcar.

 

Stratele de Sinaia – cuprind trei succesiuni litostratigrafice:

  • Stratele de Sinaia inferioare, reprezentate de şisturi argilo-mărnoase, grezocalcaroase şi calcare mărnoase, cu intercalaţii nisipoase;
  • Stratele de Sinaia medii, cuprind gresii calcaroase şi şisturi argiloase roşii şi verzi (stratele de Azuga);
  • Stratele de Sinaia superioare sunt formate din şisturi argilo-mărnoase, brecii şi conglomerate, cu blocuri mari de şisturi cristaline şi calcare (Tithonic superior).

 

În cuaternar Munţii Bucegi au fost acoperiţi de gheţari. După topirea acestora au rămas căldările şi văile glaciare, cu profil longitudinal în trepte succesive şi profil transversal în formă de U. În partea inferioară, văile se îngustează şi trec de la profilul în formă de U la profil în formă de V.

 

Prezenţa acestor roci cu rezistenţă diferită la eroziune a dus la crearea reliefului actual, reprezentat prin văi, săpate în rocile cele mai puţin rezistente, şi creste, formate din rocile dure. De asemenea, procesele de eroziune, transport şi acumulare, procese care se manifestă puternic în zonă, au dus la separarea unor suprafeţe terasate, cu mai multe trepte secundare, formate prin eroziune şi acumulare de material derocat din amonte. Rocile au fost puternic tectonizate, iar înclinarea stratelor, în general, este către vest.

 

Pe teritoriul oraşului Buşteni pot fi separate următoarele unităţi morfologice:

  • Şesul aluvial – este reprezentat de lunca râului Prahova şi se dezvoltă în general de o parte şi de alta a văii, cu lăţimi de maxim 350 m. Către nord lunca se îngusteaza treptat. Dintre celelalte văi, doar pârâul Valea Cerbului prezintă local zone de luncă. Şesul este expus local inundaţiilor la viituri (la debite extraordinare pe valea râului Prahova), însa în mare parte (mai cu seama în zona industrială) au fost executate lucrări de regularizare, care au redus foarte mult riscul.
  • Zonele de terasă – reprezintă mai multe niveluri cu altitudini cuprinse între 5 – 60 m, în lungul râului Prahova, discontinue pe partea dreaptă şi continue (cu precădere terasa inferioară) pe partea stânga. Trecerea de la un nivel la altul de terasă se face prin taluzuri abrupte, în general stabile (frunţi de terasă).
  • Zonele de versant – sunt în general împădurite şi au altitudini de peste 900 m. Pantele sunt medii şi agresive, fragmentate de văi cu caracter torenţial. Versanţii se dezvoltă deasupra zonelor de terasă (în continuarea acestora), începând cu pante line şi medii şi continuând cu pante agresive (peste 1000 m altitudine). Fenomenele de eroziune joacă un rol important în modelarea reliefului, prin săparea unor văi adânci şi extinderea altora pe laterale, provocând însă alunecări de teren locale.

 

Date geotehnice[i]

 

Datele geotehnice reprezintă totalitatea informaţiilor obţinute prin observaţii directe asupra terenului (deschideri naturale) şi a studiilor geotehnice în zonă, din cercetările anterioare (foraje geoteh­nice). Pe baza acestor foraje s-au diferenţiate două tipuri majore de teren de fundare:

 

  1. Formaţiuni aluvionare – alcătuite din pietrişuri, bolovănişuri, cu nisip şi liant argilos-prăfos. Aceste formaţiuni fie apar direct sub solul vegetal pe zonele de luncă şi terase, fie sunt acoperite (la baza pantelor) de depozite deluviale de panta (argile, argile prăfoase şi nisipoase, cu grosimi reduse). Aceste depozite ajung până la 3,00 – 4,00 m adâncime, fiind depuse pe rocă de baza (strate de Sinaia şi conglomerate de Bucegi). Aceste tipuri de pământ caracterizează din punct de vedere morfologic zonele de şes aluvionar şi zonele de terasă.

 

  1. Depozite deluviale – formate din pământuri fine, argiloase-prăfoase, deseori cu fragmente de rocă (grohotiş – gresii, marnocalcare etc.). Aceste pământuri se întâl­nesc în diferite stări de consistenţă (în general plastic consistente şi plastic vârtoase) şi au caracteristici fizico-mecanice slabe în general (din cauza vârstei recente au un grad redus de consolidare). Aceste depozite acoperă zonele de versant şi zonele de racord între terase şi versanţi, fiind depuse predominant direct pe stratele de Sinaia şi mai puţin pe depozitele aluvionare.

 

 

1.2 Hidrografia și hidrogeologia

Reţeaua hidrografică

 

Apele de suprafaţă sunt reprezentate de bazin hidrografic al râului Prahova, ce străbate teritoriul orașului de la nord la sud şi la care se adaugă afluenţi de dreapta și de stânga. Debitele de apă ale afluenţiilor acestor văi principale sunt variabile, dar în general sunt seci, debitul ocazional de apă provenind din topirea zăpezilor şi ploile torenţiale de vară.[ii]

 

Bazin hidrografic al râului Prahova se care se caracterizează printr-o albie relativ îngustă, dezvoltată când pe o parte când pe cealaltă a râului.

 

Văile afluente sunt în general adânci, înguste, cu pante mari în lungul lor şi au tendinţă de eroziune în cursul superior şi tendinţe de eroziune şi de acumulare în apropierea confluenţei cu Prahova. În cea mai mare parte, versanţii acestor văi sunt împăduriţi, iar pantele, cuprinse între 30 – 60°, asigură scurgerea normală a apelor, cu excepţia perioadelor de viituri puternice.

 

Aceste văi au caracter torenţial, deoarece transportă debite solide importante, ce formează conuri de dejecţie de diferite mărimi, în special la unii afluenţi de dreapta ai Prahovei. Cel mai important este cel format de Valea Jepilor, apoi cele de la gura văii Babei, Urlătoarea, Valea Albă şi Valea Cerbului.

 

Stratul de apă subterană se găsește la o adâncime cuprinsă între 1 – 1,5 m, în şesul aluvial, şi 5 -10 m, în zona de terasă, iar în zona de versant apare sub forma de infiltraţii la diferite cote. Pânza freatică se caracterizează prin variaţii mari de nivel şi debit în funcţie de precipitaţii.

 

Consideraţii hidrografice şi hidrogeologice[iii]

 

Valea Râului Prahova are aspectul unei depresiuni morfologice, cu flancurile asimetrice: malul drept îngust şi abrupt, malul stâng mai larg şi cu pante mai line.

 

În lungul albiei se diferenţiază zona de luncă (albia majoră) relativ îngustă, cu dezvoltare discontinuă, când pe o parte, când pe alta, în funcţie de meandrele râului. Sunt puţine zonele cu risc de inundabilitate şi numai la debite extraordinare. În general aceste zone au fost reduse prin lucrările de regularizare deja executate (în mare parte în zona industrială şi zonele adiacente căii ferate).

 

Râul are debit permanent, însă acesta variază foarte mult în funcţie de precipitaţii.

 

Principalii afluenţi sunt Valea Urlătoarea, Valea Jepilor, Valea Cerbului, Valea Albă, Valea Bâlea – afluenţi dreapta şi Valea Măturarului, Valea Tufa, Valea Şipa, Valea Zamora, Valea Fetei – afluenţi stânga.

 

Cercetarile efectuate în timp au evidenţiat prezenţa unui acvifer freatic şi a unui complex acvifer de adâncime în subteranul zonei.

 

Stratul acvifer freatic este localizat în orizonturile de pietrişuri ale diferitelor terase şi poate fi întâlnit discontinuu, la adâncime mai mica şesul aluvial, sau mai mare în zona de terasă. Cel din pietrişurile terasei este parţial mineralizat, caracteristică evidentă în multe dintre izvoarele naturale prezente în zona de nord a teritoriului.

 

Complexul acvifer de adâncime este se găsesște în sistemul de fracturi transversale, fisuri şi diaclaze în stratele de Sinaia.

 

În general, direcţia de curgere a curentului acvifer este oblic pe sensul de curgere al râului Pra­hova, iar alimentarea acestuia se face, de asemenea, din precipitaţiile care se infiltrează prin sistemul de fracturi, fisuri şi diaclaze.

 

Acviferul este întâlnit sub forma unor izvoare:

–           cu ape dulci –  în deluviile depuse pe roca de bază, au debite mici, influenţate direct de precipitaţii. Debite mai consistente izvorăsc pe valea Zamora – 8,00 – 9,00 l/sec şi Valea Şipa – 6,00 – 7,00 l/sec.

–           cu ape minerale – reduse ca importanţă, ce au în compoziţie hidrogen sulfurat, brom şi sodiu. Izvorul Fetei apare în malul drept al văii Fetei, la nivelul albiei minore şi este captat rudimentar (0,01 – 0,02 l/sec.). Apa are o mineralizaţie de 365 – 500 mg/l şi caracter sulfuros-bicarbonatic-sodic-calcic.

 

Mai există și o altă zonă, cea cu ape sărate, în partea de nord a oraşului. Aceste ape au fost captate în trecut, apoi au fost reamenajate 3 puţuri (dintr-o serie de alte puţuri, care s-au dovedit a capta, în mare parte ape dulci, numai 6 dintre ele apă sărată). Însă debitele extrase sunt mici (340 – 800 l / 24 ore). Aceste ape sunt clorosodice şi au mineralizaţie cuprinsă între 3 – 25 mg/l.

 

Apele minerale din cuprinsul oraşului Buşteni au indicaţii terapeutice.

 

 

2.3 Clima[iv]

 

Orașul Bușteni se încadrează într-o zonă cu climat de montan, caracterizat prin veri răcoroase, dar și ierni friguroase.

 

Conform lucrării „Monografia Geografică a României – zona Sinaia”, în orașul Bușteni, temperaturile au următoarele valori:

  • temperatura medie anuală:                                               +6,10°C
  • temperaturile medii multianuale în luna ianuarie:              -3,00°C
  • temperaturile medii multianuale în luna iulie:                  +14,00°C
  • temperatura maximă absolută:                                       +32,50°C
  • temperatura minimă absolută:                                        -27,00°C.

 

Ceaţa este prezentă 23 zile pe an la Busteni.

 

Precipitaţiile medii multianuale se situează între 808 mm/mp la Busteni, luna cea mai bogată în precipitaţii fiind iunie, cea mai săracă octombrie, și sunt repartizate astfel:

  • iarna:                    14,5%
  • primavara:                        25 %
  • vara:                     39,1%
  • toamna:                21,4%.

Cantitatea maximă a precipitaţiilor căzute în 24 h:   115,8 mm.

 

Zăpada acoperă solul timp de 78 zile pe an la Busteni, iar prima zăpadă de schi poate să se aşeze în octombrie la Partia Kalinderu.

Încărcarea din zăpadă pe sol, pentru o perioadă de revenire IMR = 50 ani: 2 kN/mp.

 

Adâncimea maximă de îngheţ:                                                        0,90 – 1,00 m

  • numărul mediu al zilelor fără îngheţ:                                          148 zile/an
  • numărul mediu al zilelor cu îngheţ (00 C):                               155,8 zile/an.

 

Vânturile ce bat în statiunea Bușteni sunt: Nord, Nord-Est, Sud, Sud-Est (vântul care este și aducător de precipitaţii). Munţii protectori și marile păduri în mijlocul cărora se găsește localitatea Bușteni, opresc cea mai mare parte din curenţii de aer, cu toate că vin din direcţii diferite, având nu rol protector. De cele mai multe ori nu se simte decât o briza care traversează valea de la Nord-Est la Sud-Est. Iarna calmul atmosferic este aproape total. În general vânturile bat din direcţia N (35,5%) sau se canalizează pe direcţia văilor.

 

Presiunea de referinţă a vântului, mediată pe 10 min. la 10 m şi 50 ani interval mediu de recurenţă: 0,7 kPa.

 

 

2.4. Calitatea mediului inconjurator si gestiunea surselor de poluare

2.4.1. Calitatea aerului ambiental[v]

 

Sursele de poluare ale mediului ambiant se împart în două mari categorii:

  • cu particule solide;
  • cu gaze şi vapori.

 

Acestea pot fi surse naturale sau surse artificiale: întreprinderile industriale, centralele termoelectrice şi termice, mijloacele de transport, instalaţiile de încălzit pentru locuinţe etc.

 

În conformitate cu Ordinul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/200, care transpune cerinţele prevăzute de reglementările europene, poluanţii SO2, NO2/NOx, CO, benzen, pulberi în suspensie, plumb şi ozon sunt monitorizaţi şi evaluaţi. Cadmiul se raportează la cerinţele Ordinului Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 448/2007, iar amoniacul, formalde­hida, hidrogen sulfurat la cele ale STAS-ului nr. 12574/87 – Aer din zonele protejate.

 

În anii 2008 și 2009 nu au fost făcute raportări legate de calitatea aerului în orașul Bușteni, deoarece aceasta nu a fost monitorizată prin măsurători (orare sau zilnice), prin intermediul staţiilor automate sau manuale.

 

2.4.2. Schimbări climatice

 

Cadru general

 

România a semnat în 1992, la Summitul de la Rio, Convenţia cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994. Obiectivul principal al acestei convenţii este de a stabiliza concentraţiile gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.

 

În 1997, la Kyoto, la cea de-a treia Conferiţă a Părţilor la Convenţia Cadru, a fost semnat un protocol la UNFCCC, Protocolul de la Kyoto, în vederea stabilirii unor măsuri, ţinte şi periode clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, Romănia obligându-se la o reducere de 8% în perioada 2008-2012, faţă de anul de bază (1989), în vederea armonizării cu măsurile Uniunii Europene, de reducere cu acelaşi procent.

 

În prezent, pe baza celor două documente internaţionale (UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto) România dezvoltă proiecte de tip ,,Implementare în comun”. România acordă o prioritate deosebită atingerii ţintelor Protocolului de la Kyoto, iar cea mai mare parte a proiectelor aflate în curs de realizare prin mecanismul de Joint Implementation se axeaza pe maximi­zarea eficienţei energetice şi totodată pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, având în acelaşi timp şi un important impact social.

 

Hotărârea de Guvern 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră transpune şi implementează Directiva 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercilizare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, parte a Strategiei Naţionale privind Schimbările Climatice va permite agenţilor economici din sectoarele ce intră sub incidenţa Directivei să participe la bursa de comercializare a emisiilor de GES. Un alt avantaj al Directivei 2003/87/CE este acela că, pentru prima dată, mulţi agenţi economici din România vor privi aspectele legate de schimbările climatice din pers­pec­tiva economică, şi vor trebui să se adapteze cerinţelor din acest domeniu.

 

În vederea îmbunătăţirii și extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a fost aprobată Directiva 2009/29/CE care modifică Directiva 2003/87/CE. Aceasta Directivă este transpusă și implementată prin Hotararea de Guvern Nr. 133/2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii de Guvern Nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioada post 2013.

Emisii anuale totale de gaze cu efect de seră

 

Cantităţile de noxe cu efect de seră emise au fost evaluate la nivelul judeţului Prahova, pe baza metodologiei EEA/EMEP/CORINAIR, cu ajutorul aplicaţiei Corinvent şi a datelor  primare furnizate de către agenţii economici şi instituţiile chestionate, în conformitate cu Ordinul MAPM nr. 524 / 2000. Nu există raportări ale cantităţilor emise de gaze de seră înregistrate la nivelul orașului Bușteni.

 

Activităţile antropice cu ponderea cea mai importantă în generarea gazelor cu efect de seră sunt procesele de combustie din industriile de transformare si energie.

 

Directiva 2003/87/EC, privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de GES a fost transpusă în legislaţia noastrã prin H.G. nr.780/2006  modificata prin H.G. 133-2010.

 

Implementarea acestei scheme de comercializare, oferă agenţilor economici din sectorul energiei şi industriei posibilitatea să participe la comercializarea certificatelor de emisii de GES şi în cazul realizării reducerii de emisii, compania poate realiza venituri suplimentare prin vânzarea pe piaţă a  surplusului de certificate.

 

2.4.3. Apa[vi]

 

Modernizarea și dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitoring Integrat al Apelor până la sfârşitul anului 2006 a reprezentat o etapă importantă în realizarea Planului de Management al Bazinului Hidrografic, prin îndeplinirea obligaţiilor în acest domeniu, ce revin ţării noastre ca stat membru al Uniunii Europeane, precum şi celor care decurg din convenţiile interna­ţionale la care aceasta este parte.

 

Monitorizarea calităţii apelor reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung pentru cunoaşterea şi evaluarea parametrilor caracteristici ai apei în vederea gospodăririi acesteia şi pentru a preconiza evoluţia acesteia. Prin activitatea de monitoring a calităţii resurselor de apă se poate cunoaște permanent starea resurselor de apă, informaţii ce au o importanţă deosebită.

 

Planul de Management al Bazniului Hidrografic este principalul instrument de implementare a Directivei Cadru 2000/60/EC, obiectivele sale fiind atingerea „stării bune” a apelor până în anul 2015, protecţia uniformă a apelor de la izvor la vărsare, asigurarea unor condiţii de viaţă egale pentru toţi cetăţenii Europei din punct de vedere al apelor.

 

Apele de suprafaţă

 

Reţeaua de monitorizare pentru subsistemul râuri este structurată astfel încât să ofere informaţii concrete și complete cu privire la situaţia ecologică şi chimică a tronsonului de bazin hidrografic de pe raza de competenţă. Acest lucru permite clasificarea maselor de apă în cinci clase de calitate, conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.161/2006 pentru apobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.

Calitatea apelor

 

Programul de monitoring de supraveghere (S) – are ca scop evaluarea stării globale a apelor din cadrul fiecărui bazin sau sub-bazin hidrografic, furnizând informaţii pentru validarea pro­ce­durii de evaluare a tendinţei de variaţie pe termen lung a stării de calitate a resurselor de apă.

 

Programul de monitoring operaţional (O) – s-a realizat numai pentru acele corpuri de apă care, pe baza presiunilor, a evaluării impactului, a monitoringului de supraveghere, sunt identificate ca având riscul să nu îndeplinească obiectivele de mediu.

 

Programul de secţiuni de referinţă (R) – acest tip de monitoring s-a stabilit pentru acele secţiuni fără impact antropic sau cu impact antropic mai mic de 10 % faţă de condiţiile naturale, care au ca scop stabilirea condiţiilor de referinţă. Acest tip de monitoring în subbazinul hidrografic Prahova s-a instituit la nivelul secţiunii – Proviţa – amonte Adunaţi.

 

Programul de potabilizare (P) – se referă la secţiunile de captare apă de suprafaţă destinată potabilizării, unde s-au monitorizat elementele de calitate conform H.G. 100/2002 cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru consum uman. In cadrul acestui program, la nivelul subbazinului hidrografic Prahova, s-au monitorizat 18 prize de apă de suprafaţă.

 

Programul de monitoring pentru ihtiofauna (IH) – se referă la zonele salmonicole şi ciprinicole identificate, iar elementele de calitate monitorizate s-au încadrat în obiectivele de calitate prevăzute în H.G. 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole.

 

Programul de monitorizare în zonele vulnerabile (ZV) – s-a aplicat secţiunilor pentru apele identificate a fi poluate sau susceptibil a fi poluate cu nitraţi, în conformitate cu prevederile H.G. 964/2000 cu modificările şi completările ulterioare, privind apobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi.

 

Programul de cunoaştere a alterărilor presiunilor morfologice (CAMP) – are ca scop cunoaşterea impactului alterărilor hidromorfologice asupra apelor.

 

Programul de intercalibrare pentru starea ecologică (IC) – se referă la secţiunile care participă la exerciţiul european de intercalibrare, al cărui scop este definirea claselor stării ecologice în conformitate cu prevederile Legii Apelor nr.107/1996 cu modificările şi completările ulterioare. Acesta s-a aplicat numai în secţiunea Nedelea de pe cursul râului Prahova.

Râul Prahova se încadrează în clasa a II-a de calitate, pe porţiunea curpinsă de la izvoare până în zona de confluenţă cu râul Doftana, zonă în care ajunge la clasa a III-a de calitate, până la vărsare. Pe tronsonul Predeal – zona de confluenţă cu râul Doftana, clasa de calitate a II-a este dată de grupa nutrienţilor până la Sinaia şi de regimului oxigenului aval de Sinaia, ca urmare impactul negativ asupra calităţii râului produs de aportul de ape uzate neepurate evacuate direct sau indirect în emisar de la localitătile fără staţii de epurare şi de ape uzate epurate insuficient de la staţiile de epurare orăşeneşti.

 

Clasa de calitate a III-a, în aval de confluenţa cu Doftana până la vărsare, este data de salinitate, posibil şi ca urmare a extragerilor de agregate minerale din albia râului. După confluenţa cu râul Teleajen se schimbă și regimul de oxigen şi nutrienţii în clasa a III-a de calitate, din cazua aportului mare de poluanţi adus de acesta.

 

Astfel, din toată lungimea râului Prahova doar 30% se încadrează în limitele corespunză­toare unei stării ecologice bune, iar starea chimică este necorespun­zătoare pentru toată lungimea râului.

 

APM Prahova monitorizează semestrial calitatea apelor de suprafaţă, din punct de vedere al impactului agenţilor economici și al colectivităţilor umane, cu ajutorul celor 6 puncte de monitorizare: aval Azuga, aval Bușteni, aval Sinaia, aval Comarnic, aval Câmpina, Tinosu). În umra acestor monitorizări se determină proprietăţile organoleptice: miros, aspect, culoare și a celor din punct de vedere fizic si fizico-chimic:

  • Regimul termic si de acidifiere – temperatura, pH;
  • Regimul de oxigen – oxigenul dizolvat, CCO-Mn, CCO-Cr, CBO5;
  • Nutrienţi – azot amoniacal, azotiţi, azotaţi, fosfaţi;
  • Salinitate – conductivitate, reziduu fix, cloruri, sulfaţi, duritate totală, calciu, magneziu;
  • Poluanţi toxici specifici de origine naturală – zinc, cadmiu, fier, crom;
  • Indicatori chimici relevanţi – detergenţi, fenoli;
  • Substanţe periculoase relevante și prioritare / prioritare periculoase – pesticide organo clorurate, substanţe extractibile.

 

În anul 2009, valorile medii măsurate pentru indicatorii din grupele regimul de oxigen, nutrienţi, salinitate și poluanși toxici specifici de origine naturală se încadreau astfel:

–    în punctele de monitorizare aval Azuga şi aval Buşteni în clasa I-a şi a II-a de calitate, conform Ordin MMGA 161/2006 – privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă.

–   în punctele de monitorizare aval Sinaia, aval Comarnic şi aval Campina în clasa a II-a și a III-a de calitate.

 

Ape subterane

 

Surselor de apă potabilă pentru orașul Bușteni:

 

Localitatea Tip   sursă Surse
Bușteni Profunzime Profunzime:   drenuri si izvoare captate: Gura Diham, Denes – Caraiman, M.I. – Cantacuzino,   Valea Babei 1 si 2, Piatra Arsa

 

Apa potabilă

 

Alimentarea cu apă a oraşului Bușteni se realizează din cele 10 surse de ape subterane şi una de suprafaţă, prin intermediul Companiei Naţionale Apele Române – S.G.A. Prahova şi S.C. Hidro Prahova SA. Aceștia asigură alimentarea cu apă a orașului în proporţie de 90%, cu un volum anual de 1752000 mc/an. De aceea este încheiat și un contract de furnizare a apei cu operatorul din localitatea Azuga, pentru asigurarea diferenţei de 10%.

 

În zona Buşteni, apele se încadrează în Categoria I de calitate și grupează atât apele care pot fi potabilizate pentru alimentarea cu apă a centrelor populate, cât și cele care pot fi utilizate la alimentarea fermelor zootehnice şi la păstrăvării. Poluarea nu se resimte asupra apei potabile, neexistand concentraţii peste limita din STAS 1342/91.

 

Reţeaua de distribuţie a apei potabile, ce asigură distribuţia în întrg orașul are o lungimea de 74,5 km şi 21 km aducţiune. Staţiile de apă Buşteni au o capacitate de 1644 mii m3/an.

Operatorul care se ocupa de distribuţia şi intreţinerea retelei de apă şi canlizare este S.C. HidroPrahova. S.A  având un număr total de abonaţi de 4595.

 

Apele uzate

 

În prezent, în oraşul Buşteni apele uzate sunt colectate printr-o reţea de canalizare existentă şi sunt descărcate fără a fi epurate în văile afluente râului Prahova sau direct în Valea Prahovei, acest lucru contribuind la poluarea acestora şi dând un aspect insalubru oraşului Buşteni.

 

Pentru rezolvarea problemei epurării apelor uzate rezultate, pe lângă dezvoltarea surselor noi de apă şi optimizarea reţelelor, s-a întocmit şi aprobat S.F. “Canal colector şi staţie de epurare Buşteni”.

 

Reţele de canalizare

 

Oraşul staţiune Buşteni este canalizat în sistem colector menajer – pluvial cumulate. Reţelele de canalizare menajeră şi pluvială acoperă circa 80 % din suprafaţa oraşului. Lungimea reţelelor de canalizare menajeră şi meteorică acopera 57,2 % din totalul gospodăriilor şi unităţilor economice, iar 42,8 % din totalul gospodăriilor sunt deservite de fose septice.

 

Obiective și măsuri privind aspectul poluării apei

 

S.C. HidroPrahova. S.A și-a propus următoarele obiective și măsuri:

  • Limitarea supraexploatǎrii surselor de apǎ potabilǎ prin eliminarea pierderilor de apǎ şi echilibrarea sistemului de alimentare cu apǎ.
  • Îmbunǎtǎţirea calitǎţii resurselor de apǎ de suprafaţǎ şi subterane prin extinderea reţelelor de canalizare din Buşteni conform Planului de Investiţii Prioritare pentru realizarea prevederilor POS Mediu Axa Prioritarǎ I în jud. Prahova.

 

 

2.4.4. Solul[vii]

 

Intravilanul existent al orașului Bușteni. Zone funcţionale. Bilanţ teritorial

 

Solul este definit ca fiind stratul de la suprafaţă al scoarţei terestre. Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care înde­pli­neşte multe funcţii și este vital pentru activităţile umane şi pentru supravieţuirea ecosistemelor.

 

Principalele procese de degradare a solului sunt:

  • eroziunea;
  • degradarea materiei organice;
  • contaminarea;
  • salinizarea;
  • compactizarea;
  • pierderea biodiversităţii solului;
  • scoaterea din circuitul agricol (temporar sau definitiv);
  • alunecările de teren şi inundaţiile.

 

În localitatea Bușteni, suprafaţa totală a intravilanului existent (curţi-construcţii) este de 625.76 ha. Această suprafaţă cuprinde, pe lângă localitatea de bază, şi trupurile de intravilan dispersate în cadrul teritoriului administrativ. Pe zone funcţionale, bilanţul teritorial al suprafeţelor cuprinse în oraşul Buşteni se prezintă astfel:

 

Zone funcţionale

Existent intravilan

Suprafaţa ( ha )

Procent %
din total U.A.T.

Locuinte şi   functiuni complementare

321.28

4.27%

Unitati   industriale şi depozite

37.34

0,50%

Institutii şi servicii de    interes public

23.83

0.32%

Cai de   comunicatie si transport

28.37

0,38%

Spatii verzi, sport, agrement, protectie

10.61

0.14%

Gospodarie   comunala, cimitire

11.77

0.16%

Destinatie   speciala

Terenuri libere

147.20

1.95%

Ape

26.47

0,35%

Paduri

18.89

0.25%

Terenuri   neproductive

Total intravilan

625,81

8,31%

Total extravilan

6904,71

91,69%

Total U.A.T.

7530,52

100%

 

Suprafaţa majoritară a intravilanului oraşului Buşteni este ocupată de zona de locuinţe şi anexe, reprezentând un procent de 50,10% din total intravilan.

 

Nu s-au înregistrat depășiri ale pragurilor de intervenţie pentru folosinţe sensibile (valori medii).

 

HG nr. 1408/23 noiembrie 2007 reglementează modalităţile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului, în scopul notificării prejudiciilor aduse acestora și stabilirii modalităţilor pentru refacere a mediului geologic.

 

Investigarea și evaluarea poluării solului și subsolului reprezintă obligaţia și responsabilitatea operatorului economic sau deţinătorului de teren care a desfășurat ori desfășoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare pentru mediul geologic. Investigarea și evaluarea poluării solului și subsolului se realizează în următoarele cazuri:

  • La constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu;
  • La elaborarea bilanţului de mediu;
  • La stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al terenurilor pe care s-a desfășurat o activitate cu impact asupra mediului;
  • La identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului și subsolului;
  • Periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;
  • La monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţire, remediere sau reconstrucţie ecologică;
  • La producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului după îndepărtarea sursei și poluanţilor deversaţi în mediu geologic.

2.4.5. Deșeuri[viii]

Date generale

 

În prezent, din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii deșeurilor, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător, gestionarea deşeurilor a devenit o problemă din ce în ce mai acută, ce atrag o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei.

 

Sursele importante de generare a deșeurilor sunt: agricultura, industria, activităţi social-economice. Deşeurile generate de activităţile acestor agenţilor economici sunt:

  • depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea unor cerinţe minime
  • evacuarea în cursurile de apă
  • arderea necontrolată a acestora

 

Deșeuri municipale

 

În privinta deșeurilor menajere, până la sfârşitul anului 2000, acestea erau depozitate la groapa de gunoi existentă în sud-estul oraşului, în zona Zamora, amplasament lipsit de dotare tehnică sau edilitară.

 

Din aceste motive, autorităţile locale prahovene, pe baza unui parteneriat, au construit rampa ecologică de deşeuri menajere şi deşeuri asimilate acestora, amplasată în zona Boldeşti – Scăieni, vechea groapa de gunoi rămânând închisă. De asemenea, a fost realizata o staţie de sortare, preluare şi transfer al deşeurilor, administrată de Serviciul de Salubrizare Buşteni.

 

Capacitatea totală de depozitare a rampei de transfer este de 25 tone/zi respectiv 55 mc, suprafaţa depozitului fiind de 600 m2, iar suprafaţa totală cu activităţi conexe de 2000 m2.

 

Începând cu 01.01.2007 Primăria oraşului Buşteni a implementat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor în containere speciale, conform normelor europene în vigoare.

 

2.5. Biodiversitatea[ix]

 

La nivelul orașului Bușteni există păduri dese de fagi, arini, salcii, mesteceni, paltini și ulmi. Pe măsură ce altitudinea crește (peste 1200 m), locul foioaselor este luat de conifere: pini, brazi, molizi și larice.

 

Vegetaţia alpină şi subalpină (1600-2000) cuprinde tufărişuri, arbuşti, asociaţii de pajişti şi numeroase specii de flori de munte. Suprafeţele ocupate de jneapăn sunt în regim de ocrotire şi li se adaugă tufărişuri de afin şi zmeură.

 

Pădurile de conifere (1200-1600) îmbracă versanţii munţilor şi pătrund pe firul văilor sub formă de lobi. Aceste păduri de brad, molid, larice, au un rol deosebit în procesul de purificare a aerului, cu rol deosebit de benefic asupra organismului.

 

Pădurile de amestec (800-1200) deţin suprafeţe întinse şi includ specii de fag, stejar, brad şi altele. Ele asigură ozonificarea aerului din straturile situate pe toată Valea Prahovei. În padurile de fagi există specii de plante ierbacee: Ciuboţica Cucului, brândușa, feriga, fragii, ghiocei, leurda, murele, afinele, izma, Coada Calului, pipirigul, robuzul, Iarba Ciutei, macrisul, trifoiul. Există și specii de plante aflate în regim de ocrotire: Bradul Alb, Tisa, Zimbrul, Papucul Doamnei, Iedera Albă, Stânjenelul Dacic, Ghintura Galbenă, Garofiţa, Floarea de Colţ.

 

Și datorită acestor zonelor de pădure sunt asigurate activităţile turistice, de odihnă, recreere, drumeţie.

 

În ceea ce priveşte fauna, în zona Valea Cerbului se găsesc mai multe specii cu valoare cinegetică.

 

În pădurile din preajma orașului se pot fi întâlniţi urși, lupi, cerbi, caprioare, mistreţi, vulpi, răși și capre negre. Mai există iepuri și veveriţe, dar în număr redus.

În schimb există multe păsări: piţigoi, cocoși de munte, pupeze, cuci. Solul umbros al pădurilor de aici favorizează existenţa unor reptile ca: vipera comună, salamandra, șopârla de munte. Se mai întâlnesc, de asemenea, broasca bruna și multe specii de melci.

 

Pentru oraşul Buşteni, suprafaţa de spaţiu verde public amenajat pe locuitor este de  5,28m2, faţă de standardul de 16m2, dar zona montană, care constituie patrimoniul natural, depă­şeşte mult necesarul de recreere.

 

Spaţiu verde public este alcătuit din:

  • Parcuri – 37.872 m2
  • Spaţii verzi de aliniament – 16.800 m2

Monumente ale naturii

 

Rezervaţiile naturale din munţii Bucegi

  • rezervaţia principală (400 ha) constituie o fâşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului, de la Sinaia până în Şaua Strunga. Rezervaţia cuprinde şi o zonă ştiinţifică de protecţie absolută în Jepii Mici şi Caraiman, incluzând Valea Jepilor.
  • rezervaţia Peştera Ialomiţei cuprinzând Muntele Cocora, Peştera Ialomiţei şi Valea Horoabei, Muntele Bătrâna.
  • rezervaţia Zănoaga cuprinde muntele şi cheile cu acelaşi nume.
  • rezervaţia botanică Vârful Omu (2505 m) cuprinde grupări vegetale caracteristice tundrei alpine.
  • rezervaţia botanică Babele (2200 m).
  • rezervaţia botanică Poiana Crucii (1590 m).
  • rezervaţia turbăria Lăptici (1470 m) cuprinde cea mai interesantă mlaştină oligotrofă din Bucegi.

 

În conformitate cu avizul nr. 488/18.05.1998 elaborat de “Muzeul Judeţean de stiinţele naturii Prahova” pe teritoriul oraşului se găsesc următoarele obiective cu regim de protecţie strictă.

Denumire monument   aflat în

inventarul parcului   Naţional Bugegi

Importanţă

Altitudine

(m)

Claia Mare (Abruptul Prahovean) Geomorfologica

1775

Peretele Vaii Albe Geomorfologica

2150

Portita Caraimanului Geomorfologica

1900

Ogasul Spumos Geologica / Geomorfologica

1275

Valea Tapului Geologica

1500

Cascada Urlatoarea Morfohidrologica / Zoologica

1125

Petrele de la Omu Geomorfologica

2504

Coltii Morarului Geomorfologica

2250

Cerdacul din Valea Cerbului Geologica / Geomorfologica

2350

Sfinxul Geomorfologica

2225

Babele Geomorfologica

2200

 

 


[i] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 15-16, 18-19.

[ii] Sursa: http://www.orasul-busteni.ro

[iii] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 13-14, 16-17.

[iv] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 14.

[v] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Prahova (A.P.M. Prahova) din lucrarea intitulată „Raport privind starea factorilor de mediu în judeţul Prahova – 2009”, pag 14-43.

 

[vii] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 61.

[viii] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 66-67.

[ix] Sursa de date pentru acest capitol o reprezintă datele preluate de la Primaria Busteni din lucrarea intitulată „Plan Urbanistic General Oraș Bușteni, 2011”, pag. 25.

One thought on “Mediu

  • September 6, 2015 at 5:09 pm
    Permalink

    Hmm iit loooks like your site ate my first comment (it
    was super long) so I guess I’ll just sum it up what I wrote and say, I’m thoroughly enjoying your blog.
    I as well am an aspiring blog writer but I’m still new to the whole thing.
    Do you have any recommendations for rookie blog
    writers? I’d definitely appreciate it.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie