ULTIMELE ARTICOLE * Inregistrare/logare *

Specii strict protejate – Fisa standard Natura 2000 sit Bucegi

 

Mamifere

 

1001 Ursus arctos – Ursul Brun

urs1


În decembrie 2010, în România existau 6.000 de urși bruni, Conținut restricționat. Logați-vă !Traieste mai mult pe uscat de la altitudinea de 400 m in sus, gasindu-se si pe vaile inalte ale muntilor pana la 1500 m (probabil urca mai sus). Hrana consta din animale acvatice, dar si din insecte de uscat. Are putini dusmani, datorita glandelor veninoase din piele; totusi serpii de apa o mananca. In tara noastra se gaseste in Carpati, coborand de-a lungul dealurilor pe ambele versante. Denumire populara: izvoras cu burta galbena.

 

1007 Triturus montandoni – Triton carpatic

1007tritonul

Masculul 17 cm, femela 10 cm. Capul foarte turtit dorso-ventral, mai lung decât lat. Botul rotunjit cu trei şanţuri longitudinale. Irisul cafeniu închis, pătat cu galben-auriu şi roşu-arămiu. Limba mare, mobilă, uşor protractilă, şi liberă posterior. Degetele scurte şi turtite, la mascul cele posterioare cu câte un tiv de piele mai mult sau mai puţin îngust. Coada puternic comprimată, terminându-se printr-un vârf filiform, pe care se continuă foarte îngust muchiile, dorsală şi ventrală, ale cozii. Coada este mai lungă decât corpul. Orificiul cloacal la mascul longitudinal, la femelă conic şi circular, cu aspect de rozetă. Paratoidele clare. Spatele neted sau cu rugozităţi fine. Ventral neted. Dinţii vomero-palatini în două şiruri apropiate anterior şi depărtate posterior, formând un “Y” răsturnat. Femela se aseamănă cu cea de Tr. Alpestris, dar ceva mai mare şi mai rotunjită decât masculul. Masculul în perioada reproducerii, cu câte o muchie longitudinală pe laturi, spatele având aspect mai mult sau mai puţin plat. Culoarea, primăvara, la mascul, pe spate verzuie-galbenă-pământie, mai târziu gălbui-cafenie, pe laturile capului, trunchiului şi cozii cu câte o dungă longitudinală cafenie închis, ventral gălbuie deschis fără pete. Vârful cozii, pe partea inferioară, galben-portocaliu, cu pete mari, negricioase, deasupra cu o dungă albă-albăstruie. Cloaca galbenă-portocalie. Umflătura cloacală neagră-cenuşie, ca şi talpa membrelor posterioare. Femela cu dungile laterale cafenii şi mai late decât la mascul. Către sfârşitul lunii iunie, adulţii părăsesc apa şi capătă o coloraţie roşiatică sau galbenă-cafenie deschis, iar dungile laterale ies bine în evidenţă.Este o specie montană, nepretenţioasă pentru reproducere la calitatea apei, dar puţin rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine ape poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu pH acid. Este mai greu de crescut şi reprodus în captivitate dintre tritonii de la noi.

Culoarea, primăvara, la mascul, pe spate verzuie-galbenă-pământie, mai târziu gălbui-cafenie, pe laturile capului, trunchiului şi cozii cu câte o dungă longitudinală cafenie închis, ventral gălbuie deschis fără pete. Vârful cozii, pe partea inferioară, galben-portocaliu, cu pete mari, negricioase, deasupra cu o dungă albă-albăstruie. Cloaca galbenă-portocalie. Umflătura cloacală neagră-cenuşie, ca şi talpa membrelor posterioare. Femela cu dungile laterale cafenii şi mai late decât la mascul. Către sfârşitul lunii iunie, adulţii părăsesc apa şi capătă o coloraţie roşiatică sau galbenă-cafenie deschis, iar dungile laterale ies bine în evidenţă.

Pesti

 

1008 Cottus gobio – Zglavoaca

1008zglavoaca

Zglavoaca face parte din familia percidelor, a carei membru este si bibanul. Este un peste prezent in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen.

Este un peste usor de recunoscut dupa cele doua inotatoare dorsale una mai mare decat cealalta legate intre ele de o pielita subtire (o caracteristica a tuturor speciilor din familia percidelor). Inotatoarea ventrala este situata intre cele doua aripioare pectorale. Conținut restricționat. Logați-vă !Cucujus cinnaberinus este răspândit în Europa continentală.

 

1011 Lucanus cervus – Radașca

1011radasca

Este un gândac din familia Lucanidae. Rădașca se numără printre cei mai mari și remarcabili gândaci din Europa. Caracteristice sunt mandibulele mari și roșcate ale masculului, care seamănă cu coarne de cerb și pot fi mișcate ca un clește. La exemplare mari, lungimea coarnelor poate atinge aproape jumătate din lungimea totală a gândacului, care este 25 – 75 mm. Femelele sunt ceva mai mici decât masculii și nu au „coarne”. În schimb, au un „clește” mic de care se folosesc și pentru a accesa hrană. Rădașca poate zbura. La mascul, în zbor axul longitudinal al corpului este oblic, coarnele aratând în sus.

Când nu zboară, aripile sunt acoperite.În Europa Centrală și Sudică rădașca a devenit foarte rară. Asta se datorează nu atât colecționarilor de insecte, cât mai mult dispariției tot mai multor habitate, mai ales păduri de stejari, respectiv exploatării comerciale a pădurilor și îndepărtarea “lemnului mort”.

Lucanus cervus este înregistrat în Directiva de habitate a Uniunii Europene din 1992, care cere ca statele membre să desemneze regiuni speciale de conservare pentru speciile înregistrate.

 

1012 Rosalia alpina – Croitorul alpin

1012Croitorul Alpin

Specie in stare critica. Corpul prezinta o pubescenta de fond deasa, culcata, fina si scurta, de culoare cenusie-albastrie sau cenusie-verzuie, uneori aproape albastra. Articolele antenale 3-6 au cate o tufa apicala de peri lungi, desi, negri. Pronotul prezinta cate un dinte lateral, puternic, indreptat in sus, precum si cate un tubercul obtuz, situat postmedian la partea marginala a discului; exista in general o pata catifelata, neagra, semicirculara, situata median la marginea anterioara a pronotului. La forma tipica elitrele sunt de regula granulate puternic la baza si prezinta un desen negru, catifelat, alcatuit din urmatoarele elemente: o banda comuna, postmediana, cate o pata posthumerala mare si cate una anteapicala mica, fiecare din aceste elemente fiind marginite cu pubescenta colorata deschis. Lungimea corpului – 15-38 mm.

 

1013 Colias myrmidone – Păiuşul portocaliu-roşcat

1013Paiusul portocaliu roscat

Fluturele se confundă uşor cu păiuşul portocaliu, de care se deosebeşte prin nuanța mai roşcată, la exemplarele proaspete, cu reflexe purpurii şi prin marginea neagră a aripilor, nebrăzdată de nervuri galbene. Pata discoidală a aripilor posterioare este roşie. Femelele sunt galbene-portocalii, rareori albe-verzui. Fluturii zboară în 2-3 generații din mai până la sfărşitul lunii septembrie. Fluturii din generația de toamnă sunt mai numeroşi decât cei de vară sau primăvară. Fluturele preferă pajişti relative uscate, cu vegetație joasă, bogate în drob (Cytisus vindobonensis), plantă pe care sunt depuse ouăle şi cu care se hrănesc şi larvele. Larvele ultimei generații se hrănesc până toamna târziu, iar după

iernare până în luna mai. Stadiul pupal este scurt, sub 20 de zile. Fiind o specie protejată prin Directiva UE şi prin legislația României, se impun măsuri urgent şi concrete de protecție şi conservare. Deoarece din țările central europene populațiile existente au dispărut în ultimii 50 de ani, populațiile din Transilvania sunt singurele viabile, motiv pentru care, specialiştii din întreaga Europă îşi concentrează eforturile pentru protecția şi conservarea acestei specii în România. Păşunatul intensiv, incendierea vegetației uscate atât primăvara cât şi toamna, cositul prea des, împădurirea sau aratul habitatului, sunt principalii factori care amenință această frumoasă şi rară specie.

 

1014 Euphydryas aurinia

1014Euphydryas aurinia

1015 Nymphalis vaualbum

1015Nymphalis vaualbum

1016 Vertigo genesii

1016Vertigo genesii

1017 Isophya costata – Cosaș

1017cosas

1018 Odontopodisma rubripes – Lacusta de munte

1018lacusta de munte

1019 Pholidoptera transsylvanica – Cosasul transilvanConținut restricționat. Logați-vă !Consiliului 92/43/CEE

 

1021 Campanula serrata – Clopotel

1021clopotel

Clopoțelul (Campanula napuligera) este o plantă erbacee perenă din familia Campanulaceae.Tulpina este dreaptă, cu înălțimea de 100-250 mm, cu numeroase frunze ascuțite, alungite, fără codițe. Frunzele de la mijloc sunt mai înghesuite și mai late, dințate mărunt. Frunzele de sus sunt nedințate și mai înguste. Florile sunt albastru-violete, puține la număr. Sunt așezate la vârful tulpinii, câteodată îndreptate într-o parte. Floarea are un caliciu cu cinci dinți înguști și o corolă în formă de clopot cu 20 mm lungime, cu cinci lobi pe margini. Înflorește în lunile iulie-august. În România: în munții Carpați și Apuseni, prin păduri de molid, prin pășuni și locurile ierboase.

 

1022 Tozzia carpathica Iarba gâtului

1022iarba gâtului

Este plantǎ superioarǎ perenǎ de 10-14 cm înălţime cu rizomi solzoşi aflatǎ pe Lista Roşie naţionalǎ, fiind rarǎ, ameninţatǎ la nivel european.

Se recunoaşte uşor după tulpina fragilă ramificată şi după florile galbene cu cinci „dinţi” adunaţi în două „buze” puţin conturate. Tulpina are secţiune de formă patrulateră, cu peri pe două feţe. Frunzele poziţionate opus au formă ovată şi sunt spâne, cărnoase, slab dinţate în apropierea bazei.

Florile solitare şi axilare sunt de de culoare galben auriu, în interior cu pete purpurii. Corolla are formă de pâlnie, bilabiată, cu doi lobi pe buza superioară şi trei în partea de jos şi patru stamine, 4-7 mm. Racemele sunt în numar mare, pedicelele fiind scurte, filiforme prelungindu-se în fruct. Caliciul de 1.5-3 mm, campanulat are dinti scuri şi largi. Florile sunt zygomorphice de obicei, rareori actinomorphice. Nectarul este de obicei la baza ovarului sau redus la o

Înfloreşte vara. Fructul este sub formă de capsulă, septicidală, loculicidală, sau septifragală.

Poate fi întâlnită în locuri umede din munţi, eventual calcaroase, de obicei la altitudini cuprinse între 1000-2500.

 

1023 Ligularia sibirica – Floarea de cenusa , curechi de munte

1023floarea de cenusa

Face parte din familia Asteraceae, ordinul Asterales, relict glacial. Este o plantă perenă de 80-150 cm. Frunzele de bază sunt ovale de regulă cu marginea adânc dinţată. Frunzele de pe tulpină au formă de vioră, fără peţiol şi îmbrăţişează cu baza tulpina.Florile sunt de culoare galbenă.

 

1024 Draba dorneri – Flamânzica

1024flamanzica

Planta cu inaltimea cuprinsa intre 3 si 15 cm cu tulpina lemnoasă la baza, cu ramuri terminate in buchete de frunze. Are flori albe minuscule. Planta pe cale de disparitie, strict protejata, creste pe sprafete foarte mici

 

1025 Buxbaumia viridis – Mușchi

1025buxbaumia_viridis

Este o specie de muşchi de dimensiuni mici, ce se dezvoltă pe materialul lemnos în curs de degradate, cât şi pe humusul de pe sol. Se întâlneşte din zona pădurilor de răşinoase până în zona subalpină. Este caracteristică pădurilorConținut restricționat. Logați-vă !Frunze de lungimea tulpinii, adesea foarte arcuite, late de 2-3 cm. Flori 2-4, închis violacee, lucioase, înainte de înflorire erectea sau nutante. Fruct bruniu, alungit cilindric, obtuz 3-muchiat, lung de 3-4,5 cm şi de 13-16 mm în diametru.

 

___Vizualizari 1255

Specii strict protejate in Bucegi – Sit Natura 2000
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pentru a vizualiza conținutul

Login de vizualizare cu :

sau

Login cu panoul de administrare

Dacă nu ai cont te poți inregistra aici : 

Register New Account

 

Login de vizualizare cu :

sau

Login cu panoul de administrare

Dacă nu ai cont te poți inregistra aici : 

Register New Account

 

Read more:
Apartament de vânzare, panoramă excepțională

Apartament situat in Câmpina, in suprafață de 53,20 mp,  din care 7 mp.  balcon, 2 camere semidecomandate, poziție centrală, renovat,...

hpim3544
Cascada Urlatoarea – Busteni – Obiectiv al relansarii turistice 2

Gata am ajuns la cantonul de apa, ne odihnim un pic si urmand poteca marcata vom ajunce la Urlatoarea Prin...

Close